Manierele frumoase
Manierele frumoase
merg și cu tricoul…
Magice și curajoase,
însoțesc eroul!
E o lege-n modă –
să nu porți ce te poartă –
încă o dovadă
că a fi om e artă.
Ariciulinul și rinocerul
Furia nu-i muzicală –
troncăne, poate câștigă…
Hâtră artă medicală:
când fierbi, să nu te frigă!
Suflă fără osteneală,
pânza ești chiar tu –
atâta sulimeneală
să înveți să spui și nu!
Furia trezește bine,
amorțit dacă ai fi,
însă ceea ce conține
e alegere – o știi?
Celestă abilitate,
recunoaște ce-i meschin,
este aceea demnitate,
când te cruți de câte-un chin.
De o lași să te transforme,
rinocer, pe loc, te-mbină!
Și plăcerea are forme,
furia nu e străină!
În fire, plăcerea-i leacul
durerilor mai mari, mai mici –
te grăbești să le strâmbi acul,
dar nu ele sunt arici…
Sar cum te întrebi de ce,
căutând un sens în toate,
furia ce te conduce
vrea și caută dreptate…
Tot așa, c-un corn în frunte,
alergând să te oprești,
gesturi mici, fapte mărunte
se arată să vorbești…
Ce îți este încântare?
Pasul flori de cristalin,
lăsând mintea rod în floare
și bea ceai dintr-un ciulin?
Pasiunea, joc și cale
de a prinde-nvățătura!
În principii muzicale
dăinuie măsura…
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…