Pledoaria pisicii
Cine strică
e curajos ca o speranță,
marea ultimă instanță
a celor fără frică!
E roi
Melcul și pisica
se întind pe iarbă,
a plecat furnica,
nu mai este grabă…
Ascultă greierele-n colț,
cântând de fluturi și de flori –
și de furnica-glonț,
cu toții, temători.
Furnica de catifea,
o viespe dureroasă,
fără aripi se-nvârtea,
că e mai mult pufoasă…
Furnica-soldat
duce din alte colonii…
Aici, cântecul a stat,
uitând de armonii.
Furnica de foc
doarme cât un om
sau cât alții la un loc,
somnul vine ca un gnom…
De unde cuvântul vrednic?
Furnica tâmplar
se sacrifică eroic
pentru furnicar.
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…