MIRACOLUL COPILĂRIEI – Marilena VIȘINESCU

Trei…

Cântecul motanului

 

Lumina stinge vise!

Mirându-se că nu orbise,

întrebându-se în șoaptă

dacă luna este coaptă,

împletește arce, arce,

poate somnul se întoarce

cu o pasăre în dar

sau alt semn de calendar…

 

Dovadă

 

Fulgul nu-i doar călător,

e și scamator –

zboară sprinten și rebel

și se strâmbă-n orice fel!

 

Motanul Dovadă,

prins, parcă, în nadă,

toarce firul de speranță,

ghem sărind, mărunt, pe clanță…

 

Familia Dănilă

 

Sunt vesel șobolan,

am nume de motan,

Dănilă, mi se spune,

am și compasiune!

 

Ștrengărește petrec ziua,

noaptea umblu împărat.

Scutur ploile și neaua,

nu stau supărat!

 

Câine sunt și căpitan,

am nume de motan,

Dănilă, mi se spune,

am și înțelepciune!

 

Iubesc ziua de mâine

și timpul cel încet.

Și ceea ce devine!

Am har de interpret.

 

Familia Dănilă

crede-n slăbiciune,

râde, când se gâdilă…

Joaca e minune!

Gândul e profetic,

stelele, semințe –

cine-i fără petic

nu și-a pus dorințe!

 

Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca,  specializarea  Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…