În pridvor
Ești acum părinte. Îți aduci aminte
cum e să fii copil? Nu-i ceartă, nu e stil…
Mai mult o șoptire din interior,
ce vrea adăpostire și, din nou, pridvor…
O tresărire, poate un fior,
o sărbătorire a tot ce-i călător…
Cum lumea, înainte de a fi rugăminte,
a fost început veșnic, necerut…
De-ți aduci aminte, ești atunci părinte.
Bal mascat
Pe ușă, printre zăbrele,
au intrat într-un palat,
câte dulciurele?
În culori s-au furișat.
Dansul lor e și al nostru,
parc-ar fi un fel de monstru
de lumină și suflare…
A uitat buna purtare.
Dar natura
poate îndrepta măsura,
fiecare floare
are puteri vindecătoare.
O floare, și ființa,
cât își cunoaște prisosința,
că bunătatea este poamă,
cum dulcele e dor de mamă.
Răsărit
Dacă fugi, dacă te cerți,
toate-n somn, vin să le ierți,
de aceea dormi tu mult,
îmblânzești acest tumult…
Răsari calmă, ca o lună,
peste piedici, o cunună,
Pisa, roată, rotocoale,
umbre mototoale,
stele-ți stau pe bot!
Te apropii în foxtrot.
Cerul tace, cu mustăți,
colac peste judecăți.
Ciorapii
Se închină când se spală
cu lăbuța de-o petală –
când se spală, se închină,
are cea mai moale mină –
prea cuminte,
dezvelind un colț de minte,
privește creț, câte-un ciorap,
cum i se zbate peste cap –
Pisis, l-ai îmbrățișat pe loc!
Nu-i mai mult, un ghemotoc
fermecat, desprins din zare,
dintre păsări și mirare…
Marilena VIȘINESCU a urmat cursurile Universității Babeș-Bolyai, din Cluj Napoca, specializarea Filosofie – Comunicare socială și Relații publice, a publicat mai multe cărți de poezie și este, mai ales, absolventă de „Carabella” târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
