Dimineață. Cafeaua pentru înșirat gândurile pe orele zilei în program și, uneori, după obligatoriul privit la cum e vremea, rămâi cu un zâmbet amar după ce vezi rugămintea. Lipit de slogan, o ființă simpatică dă din coada bucuriei și te cere, din ecran, să îi dai viață acasă la tine. Nu intru în păreri, dar un shelter nu e o casă, oricât de mult s-ar strădui oamenii de acolo să o facă. Bun. Ce poți să faci tu? Poți reflecta, poți adopta, poți aștepta o altă zi, cu o altă imagine de cățel care parcă doar pentru tine a fost luat de pe străzi și dus la adăpost sau…
Am adoptat o pisică, care acum mă bate la vârstă în anii ei pisicești și se miră că nouă, oamenilor ei, nu ne-au fost date coadă și blană. Deh, atâta s-a primit… Ne umple de veselie pe toți, micii și marii din familie, crede în noi și reacționează la câteva cuvinte și enunțuri, esențiale pentru viața ei și a noastră (,,Mâncare, apă, nani, iar ai făcut o prostie, te obișnuiești să nu mai faci pe hol, ești mare cât olița, offf !’’). Adoptăm, spre nedisperarea vecinilor, niște porumbei, care ne așteaptă dimineața să le dăm mâncare. Arpacaș, mai ales toamna și iarna. Când e cald, îi lăsăm să meargă după muște, să corectăm reflexul care îi cam aduce la fereastră, la boabe. Sunt frumoși, maiestuoși, poate nu aduc zoonoze sau ramuri de măslin, dar sunt utili și prietenoși. De ce să îi numești, în alte zone ale țării, ,,șobolani cu aripi’’? De neacceptat. Mă rog, fiecare în opinia lui.
Să trecem în poveste, că înainte puțin mai este și despre ,,Adoptă un prieten.,.” era vorba. Sau despre prieteni. Sau despre dinamica și metamorfoza lor și a stării de prietenie. Prieteniile virtuale, din cartea cu fețe, mai puțin fac obiectul scrierii din astă zi, deoarece sunt înghețate și arhivate, eventual blocate, când nu se mai poate altfel.
Ce prieteni reali mai avem? Mai există, în conceptualizarea actuală, prietenul adevărat? Venim din familie sau din școală cu acest concept, cu încredere în valorile oamenilor de lângă noi. Avem încă, în ciuda anilor adunați, mulți ori puțini, oameni pe care îi putem întreba despre viața lor și a noastră, fără teamă. Care ne cheamă la o cafea să povestim, într-o lume necunoscută, despre cunoscutele din viața comună. Care ne sună să ne spună bucurii sau nebucurii. Ne regăsim din amintiri și din vorbe și ne amuzăm de avatarurile noastre.
Ți se întâmplă? Poate că acesta ar fi sensul actual al prietenului adevărat, pentru mulți dintre noi. Poți avea și doar categoria prieten. E mai nou, nu aveți amintiri comune și doar vă tatonați, iar timpul decide categoria. Sunt părinții copiilor colegi cu ai tăi, vecini etc.. Important e să îi alegi bine. Cineva spunea că lista prietenilor e de scris cu creionul, că poate ai de șters și să nu cârcălești. Mai greu cu metamorfozarea în neprieteni…
Tu cum procedezi? Ai și doar prietenii. Ai prieteni adevărați, care au crescut odată cu tine. Ai prieteni, pe care trebuie să îi validezi în viața ta. Poți adopta un prieten, poți să îl creezi, îl poți lăsa sau…
Ne citim, ne gândim și vom vedea.
27.08.2024
Tatiana GHIȚĂ este absolventă a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași, profesoară la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Cantacuzino”, din Târgoviște, dascăl de elită al învățământului dâmbovițean…
Facebook
WhatsApp
TikTok
