Fericirea din cuvinte
Iubite, în seara asta
și respirația-ți miroase a dor,
și pielea ta amprenta o arată,
iar dimineața să-ți șterg privirea
și să-i schimb culoarea chipului din vis.
Ți-aș ține-n palme fericirea
să nu se sfarme și din greșeală
să călcăm pe cioburi de iubire.
Iubite, cum îți mai miroase pielea a dor,
dar pasul a rupt poteca în segmente mici,
ca să străbată-n taină ,
pe sărite, calea până la mine.
Iubite, și cărarea e complice
la fericirea care curge din cuvinte.
Dar ia-mă-n brațe, să curgă
nemurirea peste mine
și să-ți șoptească la ureche
tot ce ai fi vrut să știi.
Poate
Când nu o să-mi mai spui „te iubesc”
o să te caut printre tăceri
și o să pun cuvintele la locul lor,
să le găsești în altă dimineață
fără tristeți și ceață.
O să întorc perna și voi continua visul
răsturnat, care-mi întuneca somnul
și nu te lăsa să pleci.
O să ard gândurile nespuse de cu seară,
când nu adia niciun dor.
O să înșir pe firul dimineții,
care-mi taie din rădăcină visul,
îmbrățișarea pătimașă care se leagă
pe fugă cu sărutarea pe care nu
o să aibă cine s-o primească.
Când o să găsesc eu vorbele pierdute,
nu o să mă rogi niciodată
să nu le închid cu lacăte
în privirea lipită de tine,
nu o să vrei să uit să-ți spun
nicio șoaptă sau gând păgân,
o să-mi săruți umbra încă fierbinte
și poate o să-ți fie bine.
Facebook
WhatsApp
TikTok
