Mai am paharul plin cu șoapte
și mă-nfior când îmi atingi cuvântul
învăluit de un gând de noapte..
Mai am tăcerea cea nefolosită
O fac să-mbrace haina nouă,
a hotărârii cea din urmă,
când m-ai lăsat să aleg
pe unde pot străpunge gândul.
Se sparge lumina în mărunte
imagini nelipite
și nu pot să refac conturul stării
orfană de iubire, secată de dorință.
Cuvântul se sparge și adie
hotărârea neluată de vânt,
de toamnă și de tine.
Mai am paharul plin de șoapte
nerostite le arunc peste tăcerea
ce umple hăul dintre noi
să scrie iar povestea,
să curgă nebunia.
Citeşte şi
NERO, BRAC GERMAN, episodul unsprezece…
STRATEGII DE DISTANȚARE, cu domnul profesor Petre STOICA…
JUNIOR DE CARABELLA, cu Daria STEMATE…
JUNIOR DE WORCESTER, cu Bogdan VLĂDUCĂ…
Când s-o făcut… poama, LA BORTA RECE cu Radu PĂRPĂUȚĂ…
Doamna profesoară Mihaela MARIN și rubrica sa CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI și doamna Mariana OPREA STATE…
Pompiliu ALEXANDRU , doctor în filosofie și rubrica lui CULTURA URBANĂ…
Teodor Constantin BÂRSAN și CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
SOVIANYSME cu… Octavian SOVIANY…
Domnul Puiu JIPA și rubrica sa AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ…
CULTURĂ ȘI ISTORIE, cu Radu STATE și nu prea…
PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, cu fosta târgovișteancă din Drumul Taberei, Cătălina CRISTACHE…
Facebook
WhatsApp
TikTok
Sunt doar un trecator din alta zare
Venit sa-mi strig tristetea ce m-apasa,
Îmi port destinul între cer si mare
Si-ti spun ca te iubesc, chiar de nu-ti pasa.
Te-as fi iubit frumos, fara cuvinte…
Te-as fi iubit întreaga si de tot,
Fara promisiuni sau juraminte
Asa cum doar eu stiu si pot.
Te-am cautat in razele de luna
Care-mi lumina noaptea în odaie,
Dar îngerii au coborât sa-mi spuna
Sa suflu-n a iubirii vâlvataie.
Si daca ai sa pleci în alta zare
Iubirea mea te va-nsoti pe veci,
Ca urma unei stele calatoare
Pierita-n alte lumi, pustii si reci
Iar de va fi iubirea sa re-nvie
În alta viata si în alt decor,
Ea nu va stii ca inima-mi, pustie,
Uitat-a fost, la usa ta, covor.
Când senectutea îmi va ninge parul
Cu albul pur al ultimelor ierni,
Sa te cuprinda, pentr-o clipa , dorul
Si-o lacrima prin gene sa o cerni
Iar când pamântu-n brate ma va strânge
Ca o amanta într-un miez de noapte,
Te rog sa îmi promiti ca nu vei plânge
Si ca, zâmbind, vei merge mai departe…
Sperand la cel cu pula mare!