Frumusețea mă face să plâng. Durerea niciodată!
LINIUȚA DE DESPĂRȚIRE
Pentru că la școală au fost mai cuminți și mai atente la ore, femeile nu numai că scriu mai corect gramatical decât bărbații, dar ortografia le-a intrat atât de adânc în sistem, încât până și mecanismul lor intim de umezire este strâns legat de scrisul corect. Adică, dacă scrii unei femei un bilețel de amor și nu ai pus liniuța unde trebuie, poți să-ți iei adio. Pa! Te-ai lins pe bot! Ți-o pune ea. Pe aia de despărțire! De aceea mă rog mereu pentru sănătatea doamnei învățătoare. Că multă bucurie mi-a adus în viață!
1 MARTIE
Femeia se împletește cu bărbatul ca firul de mărțișor.
DOM’ PROFESOR
Eu, limba română la grădiniță și în școala generală, am făcut-o cu dom’ profesor Nichita Stănescu. La liceu și în facultate tot cu el am făcut româna. Acum, drept îi că am terminat școala de câtăva vreme. Și la română am avut notă mare. Dar mie tot nu mi se pare că o știu destul de bine. De aceea, de vreo două, trei ori pe săptămână, îi deschid manualele lui fermecate și fac, in particular, meditații cu el.
RÂSU PLÂNSU – (principiul dominoului)
Am auzit de femei care s-au măritat cu bărbaţii lor doar pentru că aceştia le făceau să râdă. Băieţi de gaşcă, glumeţi, care spuneau numai poante și bancuri şi care, când ieșeau în oraș cu grupul, erau mereu în centrul atenţiei. Numai că, odată ajunşi acasă, surprinzător, bărbații aceștia comici își piedeau hazul și începeau să ceară de mâncare. Ba mai mult chiar, din nimic, deveneau ursuzi și prozaici, nemulțumiți de destinul lor modest. Și atunci le făceau pe femeile lor să plângă. Și femeile plângeau, plângeau, plângeau, până când, în urma partajului, se alegeau cu copiii şi cu apartamentul. Iar ei cu maşina. Rablagită. Însă de cele mai multe ori, chiar aşa rablagită cum era, ei tot mai reușeau să plimbe cu ea vreo doamnă sau domnişoară care, zguduită și umezită de râs, să își dea încântată capul pe spate, răpită de bancurile lor luate de la început.
MINCIUNA VÂRSTEI
De fiecare dată când mă gândesc la vârsta mea, am o senzaţie de delict. Și asta pentru că simt cum vârsta pe care o am e doar o legitimație falsă cu care intru ilegal în cluburi pentru adulți.
CUM PLÂNG EU
Eu nu plâng niciodată din ochi sau cu lacrimi. Eu întotdeauna plâng din altceva sau cu altceva. De cele mai multe ori plâng cu litere mici, de argint, care mi se desprind de pe degete și se așează pe obiectele din jur. De aceea, atunci când se întâmplă să am o durere mare, în urma mea rămâne o pulbere sclipitoare, în care poți citi.
CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”… Puteți să citiți mai multe texte ale autorului pe www.kuppi.ro…
Facebook
WhatsApp
TikTok
