Creionul (1)
Primul tip de creion putem spune că era acel stylus roman: o vergea metalică, de obicei de plumb, utilizată pentru a zgâria papirusul (strămoșul hârtiei). Însă nimeni nu poate şti cu exactitate când a fost inventat primul creion. Din acest motiv, o descoperire făcută în 1564 în Borrowdale, Anglia, este considerată momentul naşterii creionului din zilele noastre. Povestea spune că un trecător a descoperit că de rădăcinile unui copac prăbuşit atârnau câteva bucăţi de material negru şi lucios, care puteau fi folosite pentru a scrie şi a desena. Descoperirea a provocat destul de multă agitaţie, iar materialul respectiv, grafitul (o formă de carbon), a rămas cunoscut sub numele de „plumb negru”.
Găsirea unei modalităţi prin care să se poată utiliza grafitul a reprezentat o problemă, deoarece acesta este moale şi uşor friabil. Materialul avea nevoie de un suport. La început, bucăţele de grafit erau înfăşurate cu sfoară. Mai târziu, grafitul a fost introdus în beţe de lemn găurite manual. Deşi laborioasă, această metodă s-a dovedit productivă şi astfel a luat naştere creionul cu suport de lemn.
Primul proces brevetat de producere a creioanelor a fost introdus în 1795 de chimistul francez Nicolas Conté. Brevetul său cerea utilizarea unui amestec de grafit şi argilă care era ars şi apoi introdus în suportul de lemn. Cele mai timpurii creioane realizate prin acest procedeu aveau o formă cilindrică şi erau prevăzute cu un şănţuleţ. După introducerea amestecului de argilă şi grafit (numit mină) în şănţuleţ, creionul era închis cu o fâşie îngustă de lemn. Un element important al procesului lui Conté era capacitatea de a produce mine cu o gamă largă de durităţi, în funcţie de felul în care ardea pulberea de grafit. Acest aspect era important pentru artişti, scriitori şi desenatori.
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
