Istoria hârtiei (1)
Dacă în anul 3000 î.Hr. istoria consemnează apariţia papirusului, (materia primă fiind tulpina trestiei cultivată în Valea Nilului) se pune fireasca întrebare: ce fel de cerneală foloseau vechi egipteni pentru a scrie? Răspunsul l-am găsit repede, pentru că acest moment a fost consemnat la rândul său. În acea perioadă se folosea pentru scriere cerneala neagră, fabricată din seu, gumă arabică şi praf de cărbune. Cerneala se păstra uscată sub formă de pastile. În Egiptul antic se folosea ca unealtă de scris tulpini de bambus, stuf sau papirus în care se turna plumb topit. Mai târziu, în jurul anului 2500 î.Hr. este semnalată cerneala roşie obţinută din cinabru.
Cinabrul este un mineral din categoria sulfurilor, raportul metal–sulf fiind 1:1. Din punct de vedere chimic este o sulfură de mercur (HgS), care cristalizează în sistemul trigonal dar mai apar şi variante de formă tabulară, prismatică, sau agregate de culoare roșie, brun-roșcată, sau neagră. Pigmentul roșu obținut din cinambru este greu solubil în apă, din care cauză se poate folosi pe scară largă, în fabricarea vopselelor, acoperind bine substratul vopsit și fără pericolul de intoxicației cu mercur.
Între anii 197– 156 î.Hr. a apărut pergamentul şi istoria consemnează apariţia lui ca urmare a rivalităţii comerciale şi culturale dintre Faraonul Ptolemeu şi Regele Pergam. Faraonul a întrerupt livrarea cu papirus către Pergam, determinându-i astfel pe scribii acestuia să inventeze un nou suport pentru scris – pergamentul – confectionat din piele de oaie, de capră, de viţel, de antilopã şi… chiar de lup. De, nevoia te învaţă! Primul tip de creion putem spune că era acel stylus roman: o vergea metalică, de obicei de plumb, utilizată pentru a zgâria papirusul (strămoșul hârtiei).
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
