Impozitul pe barbă
Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului, cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a inventat azi, ci a fost pusă în practică de când există statul. Acum, dacă stăm strâmb şi socotim drept, conducătorii statelor, fie că s-au numit faraoni, regi, împăraţi, domnitori, ţari, preşedinţi etc., au promulgat legi, unele bune, altele strâmbe, în defavoarea cetăţeanului. Ele au rămas în istoria lumii, dar unele chiar merită amintite pentru ineditul lor, altele pentru năstruşnicia lor.
Petru cel Mare, ţarul Rusiei între 1682 şi 1725, era cu siguranţă unul dintre principalii susţinători ai celor mai ciudate forme de taxare, forme duse câteodată pe culmile absurdului. A introdus dări pentru consumul de apă, stupi şi suflete (de fapt asta era doar o capitaţie – nu atât de interesantă precum sună!). Ba chiar a creat un comitet al cărui rol singular era acela de a elabora tarife.
Una dintre cele mai amuzante taxe pe care le-a inventat, introdusă în 1705, a fost impusă celor ce purtau barbă. Astfel a hotărât să taie bărbile cu care se făleau nu numai aristocraţii, dar şi mujicii. Măsura nefiind acceptată de cler, a trebuit să renunţe la interzicerea ei, înlocuind-o cu impozitul pe barbă. Bineînţeles, preoţii erau scutiţi de impozit. Dar înainte de a se război cu bărbile, Petru începuse bătălia cu veșmintele. Dacă Rusia vrea să meargă repede înainte, nu trebuie să rămână îmbrăcată în vechiturile de pe vremea lui Boris Godunov. Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700 hotărăște ca „boierii, oamenii de la curte, funcționarii vor purta îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesubt mai scurt”. Cei care nu se supuneau ucazului plăteau amendă. Unii mormăiau că veșmintele nu erau bune pentru clima aspră a Rusiei.
Obiceiurile din străbuni mai primise o lovitură: reforma calendarului. La 20 decembrie 1699, când mai rămăsese doar câteva zile până la sfârșitul veacului, Petru dă un ucaz prin care numărătoarea anilor urmează să se facă din acea clipă după calendarul european, fiecare an începând la1 ianuarie și nu la 1 septembrie ca până atunci. Nu merge atât de departe încât să instituie calendarul gregorian, care, fiind cel de la Roma, n-ar fi fost potrivit pentru ortodocși; se mulțumește cu cel iulian, care are o întârziere de 11 zile (trecerea la calendarul gregorian se va face la 1 februarie 1918 de către guvernul URSS). Hotărăște ca la 1 ianuarie 1700 toată lumea să-și împodobească porțile caselor, să ia parte la slujbele de la biserică și să-și facă urări de Anul Nou.
Veselia asta silită n-a tulburat inimile moscoviților. Unii șopteau: „Cum a putut Dumnezeu să facă lumea iarna?”, iar alții mergeau mai departe: „Biblia spune că Antihristul are să schimbe vremea. Petru I este așadar Antihristul”. Legile (ucazurile)lui Petru I nu au fost o excepţie, istoria a consemnat şi, din păcate, mai consemnează însă apariţia unor legi care n-au nici o legătură cu democraţia şi nici cu grija pentru oameni. Omul şi puterea!
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
