O întrebare, un răspuns…
Când ați debutat în presă?
Ei, e ,,cale lungă” din momentul în care am trimis primul text spre publicare și până azi. Se întâmpla prin anii 80, dar sporadic, fiindcă regulile erau mai stricte, era nevoie de un alt ritm interior, de o altă deschidere care nu avea nicio legătură cu libertatea închipuită de mine. Așa că aș putea să afirm, fără să greșesc prea mult, că după 1989, mi-am luat libertatea de a scrie cum vreau și, mai ales, ce vreau.
Până acum am publicat, cred, câteva mii de articole în presa din țară, dar și în presa românească din străinătate. În privința creației literare începuturile au fost de poezie, ca orice tânără ,,sensibilă”, dar am realizat repede că nu voi putea să mă ridic la un nivel superior și am trecut la treburi mai serioase, din punctul meu de vedere, fiindcă am realizat că nu am o veritabilă stare de poezie. Cred că adevărații poeți se nasc cu steaua poeziei, cu harul de a sintetiza lumea într-un catren.
Nu știu dacă în proză sau în teatru am reușit, dar am avut o motivație specială: m-am simțit în largul meu, nu a trebuit să mă judec prea tare. În plus, am simțit acea bucurie a comunicării, acel detaliu subtil că am transmis ceva, ceea ce mi-a dat speranțe să scriu. Cărțile mele sunt rezultatul pasiunilor mele, iar teatrul face parte din felul meu de a comunica cu mine și cu cei care au avut curiozitatea să asculte sau să citească teatru. Scriu proză, îndeosebi proză scurtă, pentru că într-o lume grăbită cum este cea a acestui mileniu, cred că am șansa să am cititori. Ca să glumesc, până să se plictisească, au terminat textul.
Ei, fiecare autor are cititorii săi și eu cred că orice carte (poezie, proză, teatru etc.) a apărut fiindcă e sortită să fie deschisă de cineva.
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
