Vespasienele
Dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului cu statul, omul, cetăţeanul are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a inventat azi, ci a fost pusă în practică de când există statul. Acum, dacă stăm strâmb şi socotim drept, conducătorii statelor, fie că s-au numit faraoni, regi, împăraţi, domnitori, ţari, preşedinţi etc., au promulgat legi, unele bune, altele strâmbe, în defavoarea cetăţeanului. Ele au rămas în istoria lumii, dar unele chiar merită amintite pentru ineditul lor, altele pentru năstruşnicia lor.
Începem cu o taxă consemnată de istoricii Antichităţii, cea instituită de împăratul roman Vespasian pentru folosirea latrinelor publice, construite la Roma din dispoziţia lui, pentru ca locuitorii să nu-şi mai facă nevoile direct în natură.
Cum era şi firesc, au fost voci care au criticat aceste cheltuieli considerate inutile, dar împăratul s-a hotărât să recupereze cheltuiala, stabilind, pentru prima oară în lume, o taxă de acces la latrine. Adversarii au criticat din nou, socotind inadmisibilă taxarea omeneştilor nevoi. Asta i-a permis împăratului Vespasian să lanseze o sintagmă rămasă celebră peste veacuri: „pecunia non olet”, adică „banii nu au miros”. Contestatarii au fost nevoiţi să tacă, iar latrina publică a devenit un simbol de civilizaţie urbană, răspândindu-se în timp prin Europa, sub imperialul nume de „vespasiana”. Acum mă gândesc că nu ar fi inutilă o lege (dacă nu o fi existând deja!), să-i zicem o vespasiană, prin care să fie amendaţi posesorii de câini care îşi lasă animalele să-şi rezolve câineştile probleme în mijlocul străzii. De nenumărate ori am făcut „balet” chiar la scara blocului, fiindcă proprietarii, prea grăbiţi, nu-şi mai duc animalele ceva mai departe, pe un loc mai ferit de tălpile trecătorilor. N-am văzut decât o singură persoană cu făraş şi pungă, dar cred că şi aceea a renunţat fiindcă era privită ca o curiozitate. Lăsând gluma la o parte, legea există, dar cine să o respecte, dacă nimeni nu s-a gândit la asta? După această paranteză, revin la istorie fiindcă am simţit nevoia să vă reamintesc câteva date din biografia acestui împărat care a rezolvat o mare problemă a civilizaţiei umane. Vă imaginaţi cum ar fi trăit omenirea astăzi dacă Vespasian n-ar fi inventat latrina?
Vespasian proiectând Colosseumul
Caesar Vespasianus Augustus sau Titus Flavius Vespasianus (17 noiembrie 9, Cittareale–23 iunie 79, Roma), a domnit timp de aproape zece ani, din decembrie 69 (anul celor patru împărați) până în iunie 79. A fost încoronat într-o perioadă de instabilitate politică (război civil) și criză economică lăsate de Nero la moartea sa.
Giovanni Battista Piranesi, Colosseumul
Fiul unui modest functionar de vamă, Vespasian a urmat o carieră militară care-l poartă în Germania Superior, Britannia, Africa. În anul 67 este însărcinat de Nero cu reprimarea răscoalei antiromane a iudeilor. Proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69 de legiunile din Orient, Vespasian este recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea Romei şi moartea lui Vitellius (20 decembrie 69), întemeind o nouă dinastie, aceea a Flavilor (69–96). Vespasian este preocupat de restabilirea liniştii şi securităţii statului, grav afectate de războiul civil. A reorganizat finanţele şi armata, a întărit frontiera Dunării inferioare, a creat o flotă în Marea Neagră, a reconstituit Capitoliul şi numeroase edificii din Roma, care fuseseră distruse şi a început construcţia Colosseumului.
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
