Cresonul albăstrui, auriu, verde-gălbui – decorativ și picant
Se spune despre seminţele de creson că sunt cele mai vrednice la încolţire şi că la temperaturi de 10 –15 grade Celsius răsar în mai puţin de 24 de ore. Ei, doamnelor şi domnilor, am cumpărat seminţe de creson, le-am plantat şi într-adevăr, după scurtă vreme au apăut plăntuţele de un verde intens. Le-am pus într-un colţişor al grădinii, tocmai fiindcă hrenița sau cardama, sau năsturelul, sau, mai rar, caprilema nu este o plantă foarte cultivată prin grădinile mici. Sigur, cresonul este folosit în bucătăriile marilor restaurante, la salate sofisticate, la garnituri sau chiar la supe, dar la ţară n-am prea auzit să se cultive creson. Cresonul (Lepidium sativum) sau hrenița este o plantă erbacee legumicolă anuală din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivată pentru frunzele ei întrebuințate ca salată sau condiment. Cresonul de grădină este originar din Orientul Mijlociu răspândit pe arii extinse în ţările arabe, Egipt, Persia şi Tibet. Vechimea lui în cultură este atestată şi de faptul că s-au găsit seminţe de creson în piramidele egiptene. Gustul foarte picant al frunzelor adulte a făcut ca din cele mai vechi timpuri să fie folosit drept condiment. Cresonul a ajuns şi pe teritoriul țării noastre şi este atestat ca făcând parte din flora spontană a Bucureștiului în anul 1912, de profesorul Zacharia Panțu. În prezent, cresonul poate fi întâlnit în stare sălbatică în pădurile din județul Ilfov.
În Franţa şi Anglia, unde cresonul este mai des folosit în alimentaţie se găsesc soiuri cu frunzele mult mai mari şi mai numeroase, variate ca formă şi colorit. Există un soi cu frunza ovală, nedivizată, doar uşor dinţată pe margine, de culoare verde inchis, aproape albăstruie. Uneori se întâlneşte şi o variantă a acestui soi, cresonul auriu, cu frunze de culoare verde-gălbui. Cel mai apreciat, atât pentru aspectul său deosebit de decorativ, cât şi pentru gustul intens picant, este cresonul creţ. El se deosebeşte de cresonul comun prin frunzele intens divizate, aproape până la nervura principală, mai mult sau mai puțin răsucite şi încreţite, ceea ce le dă un aspect foarte plăcut. La forma pitică, tufele sunt ca nişte bucheţele creponate, deosebit de atrăgătoare parcă ar fi mici evantaie garnisite cu volane.
Din seminţele de creson se face un soi de muştar suficient de picant. Cresonul de grădină, de asemenea cunoscut sub numele de piper de grădină sau iarbă de piper, se întâlnește în nord-estul Africii și sud-vestul Asiei. Această plantă aparține familiei cresonului de apă. Revin şi spun că în antichitate, cresonul era folosit drept condiment şi plantă medicinală, datorită mirosului său specific. Trebuie doar să vă reamintesc că în lume există 40 de specii de creson. Cert este că din salata pe care o voi face peste o săptămână sau două nu vor lipsi frunzele de creson. Am să încerc şi o supă sau o garnitură la o friptură, fiindcă aceste frunze sunt extrem de aromate şi de bune la gust.
Cu bine şi cu bucurie!
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
