Bamele au flori cu stamine negre, „ca ochii cadânelor”
O perioadă am locuit temporar lângă Bucureşti, în casa părinţilor mei şi, încet-încet, am descoperit bucuria de a avea o grădină de legume frumos organizată, cu de toate în ea. La început am cam amestecat plantele, le-am înghesuit, nu le-am copilit, dar vecinele mele m-au ajutat să pricep repede ce înseamnă şi cum se construieşte „regatul legumelor”.
Într-o vară am ajuns în grădina uneia dintre vecine şi am văzut nişte plante cu flori asemănătoare cu cele ale trandafirului japonez sau chiar cu florile de regina nopţii, numai că florile bamelor, căci despre bame e vorba, sunt galbene, în formă de pâlnie, adesea cu o pată roșie la baza fiecărei petale. „Florile au staminele negre, ca ochii cadânelor, iar seara se adună ca un văl sub forma unui sul, ca cele de bumbac” îmi povestea cu duioşie vecina mea, care cunoştea bine plantele, pentru că în tinereţe a studiat într-o şcoală de specialitate.
Bama poate creşte până la doi metri înălţime, cu frunzele late, palmate, cu lobi. Dacă nu ai cunoaşte-o, ai putea crede că e o floare, atât e de elegantă. Fructul este o capsulă verde și păroasă cu lungimea de 8-20 cm și conține numeroase semințe. Am mâncat bame, rar e adevărat, dar în combinaţie cu alte legume, în mâncarea pe care noi o denumim ghiveci. Am aflat că din seminţele de bamă, uscate şi prăjite se poate face o bătutură asemănătoare cafelei. Eu nu am încercat, dar anul poate, odată, am să gust „cafeaua din seminţe de bame”. Frunzele de bame, spun gastronomii, sunt folosite la supe groase în combinaţie cu alte legume şi cu carne. Cât despre fructul de bamă, el se recoltează cât mai mic, fiindcă este fraged, însă pe măsură ce creşte devine lemons şi, aşa cum am mai spus, ca o capsulă.
Numele de bamă este de origine arabă, bāmyah, dar în unele părţi ale lumii este cunoscută sub numele de okra, cuvânt de origine africană. Unele surse susţin că planta ar fi originară din Etiopia, dar nu există documente care să-i ateste această origine. În secolele XII – XIII, egiptenii şi maurii foloseau denumirea arabă a plantei, ceea ce sugerează o origine orientală. Din Arabia, planta s-a răspândit pe malurile Mediteranei și spre est. Ulterior, planta a fost introdusă în America de Sud, mai precis în Brazilia, în anul 1658 și apoi America de Nord, în anul 1748, în zona Philadephiei. Bama este o plantă cu fructe comestibile din familia malvaceelor din care fac parte bumbacul, arborele de cacao și hibiscul. Numele științific este Abelmoschus esculentus; la noi este folosit mai des sinonimul său Hibiscus esculentus.
Poate că anul viitor voi cultiva şi eu câteva fire de bame, în primul rând pentru frumuseţea lor şi, de ce nu, pentru fructe şi seminţe. Altfel cum m-aş îndemna să scriu această rubrică? Am dreptate? Cu bine și cu bucurie!
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
