Palma
Palma este chiar o palmă de pământ înconjurată de apele limpezi ale Mării Mediterane. Am ajuns seara pe aeroportul din Palma de Mallorca, imens și modern, înconjurat de palmieri, dar nu acesta a fost spectacolul cu care am început vizita.
Am pornit în această călătorie cu avionul, evident, și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că toți cei care au ales această destinație au sărit din autobuzul care ne-a dus pe pistă și s-au îmbulzit pe scara avionului. M-am și ne-am legănat, între ghilimele, pe scară, până când am pătruns în interiorul aeronavei. Aici a început altă nebunie: bătălia pe scaune, deși erau suficiente, adică mai multe decât numărul pasagerilor.
Fiindcă pe bilete nu se precizează locul, toți au alergat ca și cum era sfârșitul lumii. Echipajul dădea semne că e obișnuit cu asemenea scene, dar, politicos, saluta fiecare pasager sau așa ar fi fost normal, dacă am fi intrat în liniște. Mi-am adus aminte de ratele de la autogări de pe vremuri, când se înghesuiau, se călcau în picioare, călcau pe papornițe ca să găsească un loc și dacă se putea, cât mai în față. În timpul zborului au tăbărât pe mâncare, ronțăind tot ce se putea ronțăi, cu o foame contagioasă.
La finalul călătoriei hoarda cea grăbită a fost oprită de echipaj pentru că s-a ieșit prin burduf, direct în aeroport și nu la autobuz, pe pistă, la altă alergătură, de data asta după scaune. Atâta grabă aproape grosolană nu-și avea rostul, zic eu, fiindcă majoritatea venise la plajă, în concediu. Or, zborul cu avionul ar fi fost un bun prilej de relaxare, de meditație, mai ales că acolo sus, printre nori, priveliștea era uluitoare, dumnezeiesc de frumoasă.
Dar cine să-și arunce privirea prin hublou, când erau atâtea de mâncat, de râs, de povestit?
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
