Taxa pe ferestre
Aşa cum am mai spus, dacă e să ne raportăm la relaţia omului, cetăţeanului cu statul, omul, cetăţeanul, are atâtea obligaţii faţă de stat, obligaţii sub formă de taxe, unele, să zicem, necesare, altele făcute să mai scoatem un ban din buzunar. Ideea de a pune fel de fel de taxe, unele chiar biruri, nu s-a inventat azi, ci a fost pusă în practică de când există statul. Acum, dacă stăm strâmb şi socotim drept, conducătorii statelor, fie că s-au numit faraoni, regi, împăraţi, domnitori, ţări, preşedinţi etc., au promulgat legi, unele bune, altele strâmbe, în defavoarea cetăţeanului. Ele au rămas în istoria lumii, dar unele chiar merită amintite pentru ineditul lor, altele pentru năstruşnicia lor.
O altă taxă nebună care a adus bani frumoşi la bugetul statului a fost taxa pe ferestre. Această taxă a avut şi un revers nebănuit prin faptul că oamenii au zidit multe ferestre privându-se de lumina naturală, dar au şi construit case fără prea multe ferestre. Vă imaginaţi că o asemenea taxă a modificat arhitectura unui oraş? După 318 ani de la apariţia ei putem spune că acesta este adevărul.
Taxa pe ferestre sau geamuri a fost introdusă în Anglia în 1696 în timpul regelui William al III-lea, având ca ţintă impozitarea bogăţiei, socotindu-se că doar cei bogaţi îşi puteau permite case de dimensiuni mari. Mulţi s-au împotrivit acestei taxe, deoarece considerau că divulgarea venitului personal reprezenta o intruziune a statului în viaţa lor personală, inacceptabilă la acea vreme, precum şi o ameninţare a libertăţilor personale. Aceasta taxă care a rămas în vigoare 155 de ani a avut drept consecinţă faptul că toate casele construite în acea perioadă aveau sub zece ferestre.
Desfiinţată în anul 1851, a fost iniţial formulată ca o metodă de taxare pe avere pentru cei care se eschivau de la plata taxei pe venituri. În mod interesant consecinţele taxei pe ferestre sunt vizibile şi astăzi în Marea Britanie. Multe dintre clădirile datând din această perioadă posedă spaţii pentru ferestre zidite cu cărămizi, gata să fie scoase în momentul în care taxa dispărea. Dar fiindcă taxa a rămas în vigoare peste un secol şi jumătate, şi casele au rămas cu cărămizile în spaţiile respective. Totodată era şi o practică obişnuită pentru a uşura povara dărilor pentru clasa mijlocie, cea mai afectată.
Taxa percepută era de 2 șilingi pe fiecare casă (aproximativ 11,75 de lire astăzi) şi o sumă variabilă pentru tot ce depăşea zece ferestre pe fiecare casă. Proprietăţile care aveau între zece şi douăzeci de ferestre erau supuse unei taxe de aproximativ 4 șilingi (23,5 lire), iar cele care aveau mai mult de douăzeci de ferestre ajungeau la suma de 8 șilingi (47 de lire).
Sper ca politicienilor de astăzi să nu le placă o asemenea taxă, fiindcă aici, pe la noi, ar fi posibil să apară case fără ferestre! Glumim şi noi, că vreme frumoasă e afară, vorba poetului.
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
