FIZIOLOGIA GUSTULUI
- Prima carte de bucate
M-am gândit –vai ce lucru complicat– ca atunci când vorbim despre fiziologia gustului să nu mă rezum la o reţetă pe care dvs. să o încercaţi după ce aţi auzit-o sau citit-o undeva, ci la o istorie în mic a desăvârşirii gastronomice de-a lungul secolelor. Acum totul pare o poveste şi, până la urmă, a devenit o poveste, dar schimbările în gastronomie sau produs cam în acelaşi timp cu marile schimbări din istoria omenirii.
Vă propun să ne oprim pe la jumătatea secolului al XV-lea, în Italia renascentistă, atunci când a fost întocmită prima carte de bucate. În anul 1474 Platina editează lucrarea De honesta voluptate, care cuprinde o selecţie de reţete utilizate de un expert în artele culinare, maestrul Marino, solicitat în epocă de majoritatea curţilor princiare. Maniera de pregătire a mâncărurilor trădează lecturi din autorii antici, făcându-se simţită şi influenţa bucătăriei arabe, înfiltrată prin filieră siciliană sau cruciată. Marino gătea legume şi fructe pe care le combina cu sosuri din struguri sau de stafide reducând condimentele, în primul rând sarea în favoarea zahărului.
Trebuie să vă amintesc, oare, că în Evul Mediu mâncarea era exagerat de condimentată, ceea ce atrăgea după sine şi un consum exagerat de vin!? Peste un secol, în 1570, Bartolomeo Scapi lansează în lucrarea sa Opera, răciturile de paste, aşa-numitele credenza care se adaugau la antipasti adică la preparatele din legume şi fructe.
În final vă reamintesc o maximă a lui Democrit care sigur vă va îndemna să alegeţi ceea ce se potriveşte cu dorinţa fiecăruia dintre dvs.: „în totul este bună măsura”. Nu vrem nici exces, nici lipsă. Cu bine și cu bucurie!
Pușa ROTH este scriitoare, membră a USR, jurnalist, membră a UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…
Facebook
WhatsApp
TikTok
