LUMEA DE DINCOLO DE CURCUBEU – Pușa ROTH – Educațiunea sentimentală la vite…

Domnilor şi doamnelor, am să vă povestesc o întâmplare ieşită din comun, care m-a impresionat peste măsură. Zilele trecute am plecat de acasă şi am lipsit mai multe ore, din cauze diverse. Când am plecat, am lăsat pisica grasă, frumoasă, răsfăţată, educată şi când     m-am întors, era slabă că numai coada mai era de ea. Cum m-a văzut, s-a aşezat pe coadă şi a început să miaune de bucurie, sărind aproape în vasul cu bobiţe să recupereze din greutatea pierdută brusc.

 

Mare mi-a fost mirarea şi am vrut să aflu de ce a slăbit Miţilica aşa de tare, într-un timp relativ scurt. Am ajuns la concluzia că s-ar putea să fie sensibilă la absenţa mea şi am căutat ceva care să mă lămurească.

Ehei, uite aşa am dat de textul Domnului Caragiale despre educațiunea sentimentală la vite. Măi, să fie! Pisica mea nu e tocmai o vită, dar educaţiune a primit, sentimentală este peste poate, aşa că m-am apucat de citit. Şi ce aflu? Că un negustor care a cumpărat un tăuraş de la expoziţia de vite de la Cocioc, a păţit cam ce-am păţit eu cu pisica, numai că omul nostru dăduse bani grei pe animal. Una a fost greutatea animalului pe cântarul de la Cocioc, alta la cântarul din gară. A trimis bietul om depeşe la administraţia Domeniilor Coroanei, a explicat cum că animalul a slăbit prea mult în prea puţine ore etc., etc. Negustorul, om cinstit şi cu banii daţi, s-a dus personal să întrebe, iar răspunsul a fost pe cât de neaşteptat, pe atât de năucitor. Tăuraşul slăbise de dor, exact ca şi pisica mea.

Cântarul de la Cocioc s-a dovedit că era… bun şi atunci concluzia e una: şi animalul ca şi omul suferă de dor, mai ales de dor de mamă. Ce ,,laptele mă-sii!?”

 

Pușa ROTH  este scriitoare, membră USR, jurnalist, membră UZPR, redactor-șef al Editurii Leviathan, redactor-șef adjunct al publicației Leviathan și, mai ales, dâmbovițeancă de-a noastră…