Paradoxul mincinosului… Oamenii adulți spun numai minciuni. Fiecare cuvânt și fiecare propoziție pe care o spune un om adult este o eschivă, o omisiune, o invenție, o deformare sau o vorbă-n vânt. Credeți-mă pentru că știu ce vorbesc! Sunt om în toată firea!
Shakespeare e un bou… Când am văzut prima dată Romeo și Julieta, copil fiind, m-am îmbolnăvit de tristețe. Am plâns o săptămână și multă vreme nici nu am mai alergat peste bănci prin clasă și nici nu am mai tras vreo colegă de păr. Mama a crezut că făcusem conjunctivită și îmi punea în ochi niște picături dar eu seara, în pat, după ce stingeam lumina, plângeam în hohote și, văzând-o pe Julieta murind pe tavan iar și iar, mă rugam neîncetat să facă ăștia filmul din nou. Să rupă adică filmul pe care îl văzusem și să facă naibii altul în care lumea să fie fericită. Nu știu cine era Shakespeare ăsta dar mi-a făcut o impresie foarte proastă și dacă l-aș fi prins atunci i-aș fi spus că e un bou și să se ducă naibii în Anglia lui să îi lase în pace pe Julieta și pe Romeo.
Cum plâng eu… Eu nu plâng niciodată din ochi sau cu lacrimi. Eu întotdeauna plâng din altceva sau cu altceva. De cele mai multe ori plâng cu litere mici, de argint, care mi se desprind de pe degete și se așează cuminți pe obiectele din jur. De aceea, atunci când se întâmplă să am o durere mare, in urma mea rămâne o pulbere sclipitoare, în care poți citi.
Aero… Am fost odată atât de îndrăgostit încât, vizitând cu iubita o cetate medievală, m-am aruncat de pe un zid înalt convins că până jos or să îmi crească aripi și că am să aterizez pe iarbă lin ca pe o saltea de puf. Sunt un tip norocos. În ghips am stat numai cinci săptămâni. De slăbit am slăbit numai 18 kilograme. În spital mi-am făcut o groază de prieteni cu care jucam cărți. E adevărat. Dragostea îți dă aripi! Și zbori. E bine însă să începi cu altitudini mici.
Pe locuri, fiți gata… Despărțirea dintre doi oameni care s-au iubit nu este deloc un lucru ușor și, de cele mai multe ori, nici nu reușește din prima. De aceea e nevoie de exerciții de despărțire. Adică, într-o zi, îți faci bagajele și pleci. Peste câteva zile te întorci. Pe urmă, în altă zi, îți faci din nou bagajele și pleci. După câteva săptămâni te întorci. Apoi, în altă zi, îți faci din nou bagajele și pleci. Și nu te mai întorci.
Viziune… Mi se umezesc ochii când mă gândesc că oamenii de știință care vor schimba lumea peste vreo două sau trei decenii, sunt acum doar niște prichindei neastâmpărați. Că cei care vor lecui cancerul și vor inventa ceea ce azi nici nu ne imaginăm, se joacă acum anonimi cu mașinuțele pe covor sau fac codițe la păpuși și se îndoapă pe furiș cu caramele. Sunt copleșit de o emoție stranie când știu că savanții sunt deja la grădiniță.
O escrocherie… Sincer, mie mi se pare că port ilegal vârsta pe care o am. Prin urmare, în prezența bărbaților si a femeilor de aceeași vârstă cu mine am o senzație de delict, ca şi cum aş pătrunde cu o legitimație falsă într-un club care nu e decât pentru adulți. Dintotdeauna mi s-a părut că oamenii care încep acolo unde mă termin eu se comportă, toți, mai matur şi mai responsabil decât o fac eu în situații similare. Și că eu sunt de fapt un escroc care profită de viața de adult, deși am minte doar de clasele primare.
CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”…