Vârsta… Sincer, nu știu ce vârstă am. Ieri după amiază eram adolescent. Alaltăieri dimineața, cu numai câteva ore înainte, eram elev în clasa a II-a C și luam ghiozdane în cap de la cei din a II-B. Dar și eu le dădeam, mamă mamă! Aseară aveam 30 de ani și m-am culcat într-o parte pe canapeaua din sufragerie. Dimineața, când m-am trezit și m-am uitat în oglinda din baie, aveam cincizeci și ceva de ani și a trebuit să arunc în găleată pieptenul meu favorit pentru că pe cap nu mai aveam nimic de pieptănat.
Cel mai bun… Ca să fii rău trebuie să consumi mult mai multă energie decât trebuie să consumi atunci când ești bun. Răutatea îţi cere mereu încordare şi alertă, pe când pentru bunătate nu ai nevoie decât de relaxare şi firesc. De aceea, eu fiind un tip leneș, aproape puturos, prefer să fiu bun. Sunt un bărbat bun, zău! Sunt un bărbat tare bun, ce mai. De fapt sunt cel mai bun bărbat!
O incertitudine… Nu știu dacă mai sunt tânăr și nu știu dacă sunt bătrân. Timpul din spatele meu e un amestec de filme de celuloid developate prost, șterse, voalate. Timpul de dinaintea mea nu există altfel decât sub forma unei dorințe. Timpul e însăși dorința mea de a face ceva. Dorința îi dă curgere şi îl coagulează în secvențe de întâmplări posibile în mintea mea de copil, de bărbat, de mascul.
Curbe periculoase… Există în viață momente în care destinul se curbează şi, în loc să meargă înainte, o face brusc la dreapta. Sau la stânga. Şi te trezești dintr-o dată într-o altă viaţă, total diferită de cea pe care ai anticipat-o până în secunda aceea.
Softul divin… Că ești sau nu vinovat, există două personaje de care, orice ai face și oriunde te-ai duce, nu scapi nicăieri: Dumnezeu și Maica Precista! Ei bine, ăștia doi, de acolo din spațiu, îți interceptează toate convorbirile și te înregistrează fără mandat cu un soft incomparabil mai sofisticat decât toate programele de supraveghere americane. Din când în când, Patriarhia, Nostradamus și Mama Omida publică stenograme, pe surse.
Nimeni superbul… Dacă te uiți cu atenție pe cer într-o zi fierbinte de vară când te simți sfârșit de căldură iar aerul e încins și dansează în valuri suprapuse, ai să vezi cum, sus, sus de tot, la zenit, se conturează și apare, încet dar limpede, un chip de om care se uită la tine. Este Nimeni Superbul!
CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
