LUMEA CU MASCĂ – Constantin CIUCĂ

Distribuie:

Cu lumina stinsă… Când eram copil, romanţele mă făceau să plâng. Îmi amintesc cum toată familia stăteam pe scaunele din jurul mesei din sufragerie și ne uitam la televizor la o doamnă în vârstă care cânta nostalgic o romanţă despre iubiri uitate și tinerețe pierdută. Sufrageria se umplea de melodia aceea tristă și mă pătrundea. Mama ofta din când în când, tata făcea comentarii. Părinții erau tineri, dar mie mi se păreau deja bătrâni. Ascultând romanța, îmi dădeau lacrimile de ciudă că ei îmbătrâniseră și că eu stăteam acolo degeaba, și nu puteam să fac nimic pentru ei. Nici măcar să le aduc tinerețea înapoi, ca să se mai joace și ei de-a urma scoate turma, sau de-a cowboy-ii și indienii, sau pac-pac! Dar asta numai dacă lumina în sufragerie era stinsă. Că îmi era rușine. Și chiar și așa, dacă se întâmpla să se întoarcă mama spre mine, eu mă scobeam repede în nas sau mă scărpinam pe frunte cu mâna pusă pe față în așa fel încât să nu mi se vadă ochii.

 

Leonard Cohen, omul care îmi cânta gândurile… Am avut în facultate un prieten de o inteligență seducătoare și de un rafinament lingvistic ieșit din comun, în gura căruia limba română te fermeca. Și, pentru că nu eram genul lui, mă simțeam în siguranță alături de el pentru că el era un homosexual cu gusturi evoluate iar eu, fiind doar un zănatec anonim, nu aveam loc în fanteziile lui. Așa că, de fiecare dată când puteam, mergeam în demisolul acela friguros unde stătea el în gazdă, desfăceam o sticlă cu vin si băteam împreună câmpii seri întregi despre poezie, cărți, filme, oameni și tot felul de alte prostii din astea schizoide. Iar când făceam lucrul acesta acolo la el, eram de fiecare dată trei: el, eu și Leonard Cohen, care se smiorcăia dintr-un casetofon gâjâit. Noi vorbeam, recitam, ne îmbătam de vin și cuvinte, iar Cohen, singurul dintre noi care rămânea treaz, își vedea de treaba lui în casetofon, iar și iar, înainte și înapoi, după cum se termina caseta. Se făcea târziu în noapte, ieșeau stelele pe cer, se opreau tramvaiele și se închideau cârciumile, și, în timpul acesta, pe nesimțite, Cohen, scâncind existențialist în fundal, devenea parte a științei mele de a înțelege viața și a poftei mele de a vorbi și iubi.

 

Cum vine frumusețea pe Pământ…Când se simte foarte inspirat, Dumnezeu se duce în atelierul de făcut oameni, își pune pe el halatul de lucru și modelează personal, din lapte, miere, ciocolată și flori de portocal, o femeie. Și când face lucrarea asta, El își dă toată silința și o modelează în chiar pârgul dulce acrișor al feminității ei, în lumina orbitoare a tinereții ei, în parfumul amețitor al chemării dragostei. Și apoi, după ce se spală pe mâini de ea, îi dă drumul pe pământ.

 

CONSTANTIN  CIUCĂ  este un foarte cunoscut  poet, prozator și, desigur,  fost profesor de „Carabella”…

 

Distribuie:

alegeri
alegeri
Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro