1.Cerșetorul din Fes
În Maroc, nu trebuie să ai mâini tăiate sau picioare damblagite, ochii scoși sau țeasta spartă ca să fii un cerșetor de succes. Nuuu!
Aici nu e ca în Europa, unde, cu cât ești mai schilod, cu atât ai șanse mai mari să faci un ban. În Fes, mai importantă decât orice amputație sau rană purulentă la care se strâng muște verzi, este povestea pe care o ai de spus. Și atitudinea.
Prin urmare, cerșetorul este aici, mai degrabă, un funcționar fiscal care colectează taxa pe simpatie și impozitul pe narațiune direct de pe trotuar. Pentru asta, când pleacă de acasă, cerșetorul din Fes se îmbracă în hainele lui cele mai bune și se spală pe mâini și pe față cu apă de portocale pentru a nu mirosi urât și a-și îndepărta astfel clienții, de care nu duce niciodată lipsă.
Imediat după ora zece dimineața, tot Marocul, de la un capăt la altul, devine o cafenea imensă în aer liber. Aici, bărbații vin să bea o cafea, un ceai, un suc de portocale sau un lapte cu banană, să se dea pe spate în scaunele cu speteze rotunjite, cu fața la trotuar, să citească ziare şi să audă povești grozave.
În afară de femei, aici nimeni nu muncește. Orice bărbat care se respectă este tolănit într-un scaun confortabil de nuiele, sub copertinele decolorate de soare, la cafenea și la povești.
Iar cerșetorul e mereu acolo, printre mese, să le livreze pe cele mai bune. Ahhh! Să fi știut eu araba, eram, ehei, demult un om făcut!
- Ferocitatea așteptării
Când mi-e dor de cineva, simt că nu mai am aer! Deschid geamurile. Fac gimnastică pe covor. Închid și deschid televizorul. Bag cearceafurile la spălat . Mă pun în pat și mă ridic. Dau cu aspiratorul. Mă fac că mă uit într-o carte. Ies fără rost prin oraș. Mă plimb cu o plasă goală în mână. Nimic nu ajută!
Încerc să dorm, dar nici să dorm nu pot. Doar mă întind seara pe cearceaf și închid ochii, ca o pradă doborâtă. Dimineața, când mă pipăi pe corp, simt cum din mine lipsesc porțiuni întregi iar pe piept se văd urme de mușcături și de gheare.
Mă ridic. Dar dorul acela sălbatic după omul iubit rămâne în mine la fel de crud și flămând și mă împuținează noapte de noapte, mereu.
CONSTANTIN CIUCĂ este un foarte cunoscut poet, prozator și, desigur, fost profesor de „Carabella”… Puteți să citiți mai multe texte ale autorului pe www.kuppi.ro…
Facebook
WhatsApp
TikTok
