LUMEA CU MASCĂ – Constantin CIUCĂ

Două pupile în același ochi… Când trăia, mama făcea atât de mult parte din zugrăveala pereților, din lemnul mesei de bucătărie și din tabloul cu porumbei de pe hol, din ușa pe care mi-o deschidea și pe care o închidea în urma mea încât practic pe ea nici nu o mai vedeam. Ea lua forma și culoarea oricărui obiect pe lângă care trecea, era casa însăși în ansamblul ei și din cauza asta nu o mai observam și nu o mai distingeam. Acum, când nu mai este, e invers. Acum toate obiectele din casă iau forma mamei mele și toată casa are chipul ei. Oriunde mă mișc și oriunde privesc, dau peste ea. Totul are forma și ochii ei dar dintre toate obiectele, cel mai mult și mai intens ia chipul mamei ușa pe care mi-o deschidea cu minute bune înainte ca eu să ajung pentru că îmi recunoștea, cu câteva etaje înainte, pașii urcând pe scări!

112 de ziua copilului… De ziua copilului am întotdeauna o problemă gravă. Mă refer la prietenii mei. Mișko, cel mai mare dintre ei, are treisprezece ani și e șeful nostru. Dumi e încă la cercul de gimnastică, umblă tot cu ochelarii ăia șmecheri pe nas și se dă la fetele dintr-a șasea. Mi se pare că acum e gagiul Nicoletei, aia cu blugi din Italia. Pinu, cel mai mic, a împlinit săptămâna trecută zece ani și are pistol cu apă cu piston. Costi, de doisprezece ani, și-a făcut plasă de fluturi dintr-un ciorap de-ai maică-si și fuge de nebun după tot ce zboară ca să își facă insectar. Eu am împlinit 60 de ani. Cum să mai alerg oare cu ei în puța goală, indieni pe marginea râului, fără să zbârnâie telefoanele la 112 și la Protecția Copilului?

Discurs minor despre un episod major… Depresie este atunci când încalți pantofi cu două numere mai mici decât porți în mod normal și un tricou de cauciuc care te sufocă; când te trezești dimineața leoarcă pentru că pijamaua plânge singură pe tine ca și ochii domnului Boca și când, în general, iți vine ție însuți să plângi din nimic toată ziua. Când simți că ai devenit un bocitor profesionist și când orice mașină care trece în viteză pe lângă tine devine o ispită, se numește că ai un episod major. Pentru a nu deveni letal, fă-ți repede rost de prezența unei femei agreabile și disponibile care, prin toate prostiile pe care le spune și le face, să îți dea și să îți întrețină senzația de normalitate.

CONSTANTIN  CIUCĂ  este un foarte cunoscut  poet, prozator și, desigur,  fost profesor de „Carabella”…