LUDEX – Șerban FOARȚĂ – De duminică dimineața…

   „Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii scriitori ai lumii în care trăim.

 

[ A L A N D A L A ! ]

 

PENTRU COPII ȘI PENTRU RAFINAȚI

 

Chatte blanche, chatte sans tache, Je te demande, dans ces vers, Quel secret dort dans tes yeux verts, Quel sarcasme sous ta moustache.

 

 

 

Paul Fort

 

Cântecul Virginettei

 

Virginette, ai să vezi: fi-voi tare cuminte! Pe-nflorite livezi, să nu spunem cuvinte!

Uite mac, uite nalbă… Să ne-n-tindem şi noi! Virginette, floare albă, culcă-ţi capu-n trifoi!

Şi-ntr-ăst fel de-om şedea, vom ajunge cu gândul hăt în cer, spre-a vedea, noi, iubirile într-un nesfârşit Floreal!

Virginette a mea, însă, visă vis mai real…

Şi, cu faţa-i în soare (nu s-ar zice că plânsă), în azur, ce-mi văd, oare, ochii ei de cicoare?

Din nori, îngerii, pat, cum aştern somnului făr’ de păcat al Maicii Dom-nului!

Virginette, ai să vezi! Au să-ţi jur şi pe barbă?!… Tu,-ntre flori, să te-aşezi, să-mi dormi dusă în iarbă…

 

 

 

Iepurele  

 

Nainte de-a intra-n oraş, am în-tâlnit un iepuraş.

Stătea-n zăpadă şi visa în, albă-dalbă, haina sa,

încât părea că-mi vine el de la Saint Jaques-de-Compostelle;

şi fremăta, şi fremăta ca laptele-n ulcica ta.

L-am pus în glugă, într-un fald. El mi-a şoptit că-i e prea cald.

Îl bag la mine sub gheroc. El: „Aer, domnul meu! Te rog!”

Îl scot, atunci, şi-l vâr în sac. Rămas-am fără păstârnac.

 

 

 

Jelania micului cal alb  

 

Micul cal pe timp avan, cât de brav putea să fie! Cal cuminte şi bălan: toţi ’napoi, el în prim-plan.

Soare,-n nicio zi din an, în cea strâmbă geografie, pe al cerului tavan, nici în zări, nici în prim-plan.

Ci el, fără vreun elan, cu copiii la cutie, prin ploi lungi, pe-un bărăgan: toţi ’napoi, el în prim-plan.

Ce îndemn şi ce elan, după coada-i colilie, – dacă,-n droşcă, toţi eram: noi ’napoi, el în prim-plan.

Ci-ntr-o seară, într-un an, – altfel cum putea să fie?! – l-a lovit un trăsnet van: toţi ’napoi, el în prim-plan.

A murit sperând, în van, soarele să-mi reînvie pe al cerului tavan, – fie-n zări, fie-n prim-plan.