LUDEX – Șerban FOARȚĂ – De duminică dimineața…

   „Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii scriitori ai lumii în care trăim.

 

 

1. HAIKAI

 

 

Hai, cai, hai, cai !…
Grăjdarul scrie un haikai.

 

 

 

2. OSTINATO

 

Cojile

ouălor roşii,

cojile

roşii ca roşiile,

roşiile coji

(ca stacojii

de roşii;

ca sângele ojii

de unghii;

ca pluşul de gală al lojii

de teatru, la operă), –

cojile

ouălor roşii acoperă,

pân’ să le spargi sau înjunghii,

între noaptea de Sâmbă-

ta Mare şi zintâi de Paşti,

o faună strâmbă,

scălâmbă,

tălâmbă

de troli ooclaşti.

 

 

 

3. CORUL OUĂLOR DE CRĂCIUN

 

În cofraj, sferice

şi prea-ferite,

suntem feerice

şi fericite:

convexe oglinzi

divergente, în care

plafonul cu grinzi

alunecă-n zare.

Bălai păr de îngeri

oglindim, şi palori, –

suntem numai răsfrângeri,

iar dintre culori,

cele mai sfinte

ni-s verdele, roşul…

şi albul… ’Nainte

să vină, pre Moşu-l

rugăm: „Vrei să-ncetini

ceasul serii când, iată,

ajunse-ntre cetini,

din culcuşul de vată,

teamă ni-i nouă

să nu avem parte

de ce-au ouăle, – ouă

de Paşti, ouă sparte!”

 

 

 

4. ÎNTREBĂRI FĂRĂ NOIMĂ

 

De ce-i unul hipo-

camp, iar altul hipo-

potam, dragi copii?

 

De ce-s unii para-

meci, iar alţii para-

lei, preadragi copii?

 

De ce-i unul codo-

belc, iar alta-i codo-

batură, copii?

 

De ce-s unii furni-

cari şi-altele-s furni-

cuţe, dragi copii?

 

De ce-i una filo-

melă şi-alta filo-

xeră, dragi copii?

 

De ce-i una igu-

ană şi-altul igu-

anodon, copii?

 

De ce unul „cucu!”

face, şi-altul „cucu-

rigu!”, dragi copii?

 

De ce-s unii uni-

corni, iar unii uni-

celulari, copii?…

 

Poate că-mi răspundeţi

şi de ce nu sunteţi

oameni mari, copii?!

 

 

 

5.Max Jacob

 

De-ale gurii

 

– Unde vă duceţi, raţe dulci?

– Pe lac, eleve la marină.

– Calule şchiop, tu un’ te duci?

– S-o scot la aer pe regină,

regina mea,-n conduri de bronz

şi umbreluţă de eponj.

– Tu un’ te duci, cumetre câine?

– La soare, să-mi ascut caninii.

– Şi tu, moşnege?

– După pâine,

clisă şi vin, la târg… Vecinii

să aibă ce mânca şi bea:

e două şi un sfert, iar mâine

 

 

6.

 

Pe-un banc pe care-acces au pinguinii

şi numai ei, în frac cu alb plastron,

violine execută,-n unison,

MOTO PERPETUO de Paganini.