„Aș vrea, dacă sunteți de acord, să inaugurăm o rubrică umoristică și ludică, cu numele de LUDEX. Vremurile numai ludice nu sunt, dar le mai dezîncruntăm și noi”, ne-a scris domnul Șerban Foarță. Suntem, firește, onorați de această colaborare și e o mare bucurie să vă putem trimite cuvintele vrăjite ale unuia dintre marii scriitori ai lumii în care trăim. Și, ne mai scrie, „vă trimit nişte fabule de LA FONTAINE, joculare, dar nu jucăuşe, – cu urările-mi de bine şi frumos!”
Atenţie: după autorul acestor tălmăciri, o traducere nu trebuie să fie într-atâta de exactă sau fidelă, încât să nu mai fie expresivă!
1.CATÂRUL GROZĂVINDU-SE CU STIRPEA SA
Catârul unui preot, convins că nu-s de teapa
Lui decât numai câţiva, i-o lăuda oricui
Binevoia s-asculte, pe doamna-i mamă, Iapa,
Ce,-n cartea de istorie, deocamdată nu-i,
Dar fi-va pentru marea-i bravură, – pe când fiul,
Prea nobil să slujească un doftor, bunăoară,
Iată-l, ajuns din urmă de târziul
Etăţii lui, mârţoagă la o moară.
E trist catârul, fiul unui măgar, când iată-l
Că, în sfârşit, îşi aminteşte tatăl…
E bun şi răul, când i-ndreaptă
Pe-nfumuraţi spre judecata dreaptă.
2.ŞOBOLANUL CITADIN ŞI ACELA DE LA ŢARĂ
Într-o zi, un şobolan
Citadin, – la el acasă,
Îl pofti cu mult elan
Pe-unul rustic, la o masă.
Pe un preş ce-oricărui turc
I-ar surâde, un regal
Avu loc… Nu mai mă-ncurc
Să spun că n-avea egal.
Se-ospătară fără greş,
Cu fazan şi niţeluşă
Vutcă, nescuipând pe preş, –
Când, parcă, ceva la uşă
Se-auzi, – amfitrionul
Luând-o cel dintâi din loc,
Şi,-apoi, trist că-şi pierde tronul
Musafiru-i în gheroc.
Zgomotu-ncetează,-n fine,
Cei doi comeseni revin;
Gazda zice cum că-i bine
Să mai bem şi-un strop de vin.
– Nu, răspunde-amicul; mâine
Să prânzim în doi, te-adăst;
Nu chiar o buca’ de pâine,
Însă nici fazan, ca-ntr-ăst
Prânz al tău… Numai că nimeni
Nu ne va-ntrerupe, cât
N-am în juru-mi ipochimeni
Să-ţi rămâie masa-n gât!
Facebook
WhatsApp
TikTok
