Îmi aduc aminte uneori cu mare drag, alteori cu mai puţin, de vecinii mei din Târgovişte, oraşul meu natal. Ce-mi place e că toţi vecinii se cunosc intre ei şi se salută, până la distanţe de 3 străzi, se întreabă de sănătate, mai stau la taclale, la mica bârfă politică nevinovată; unii sunt mai cârcotaşi, ce-i drept…Însă, pentru toți, comunicarea e cea mai important.
Şi dacă te întâlneşti cu nea’ Mişu, apoi te ţine de vorbă, de-ţi povesteşte ce-a făcut el şi ce-a dres în tinereţe, de uiţi, ascultându-l, până şi de ce sau cu ce treabă ai plecat de acasă. Sau, la sărbători, vecinii noştri se felicită unul pe celălalt, asta îţi dă un sentiment de apartenenţă la o altfel de familie. Mi-e dor de astfel de lucruri mărunte…
Aici, în Londra, am schimbat mai multe case, dar nu îmi amintesc (şi asta fără să exagerez cumva) să fi cunoscut mai mult de 2 vecini. Nu-i cunosc nici pe cei de lângă, nici de vis-à-vis…dar nici ei pe mine…Fiecare îşi vede de treaba lui, nu se uită nici în stânga, nici în dreapta, sunt naţii diferite, culturi diferite, religii diferite, un amalgam.
Astfel, la dorul faţă de ţară, de părinţi și de prieteni, adaug şi dorul de vecini…
Cristian Gabriel GROMAN este, cum spune, londonez de Ialomița, poet, prozator și pianist și absolvent de CARABELLA…
Citeşte şi:
1.În ROMANUL FOILETON, Radu Cristea, personajul din A DOUA FAȚĂ este deja vecin cu Casa Albă…
2.Bogdan CERNAT visează la noi și la vecinii noștri, în săptămânala lui CULTURĂ ECONOMICĂ…
3.Cătălina CRISTACHE, în PLIMBĂRI BUCUREȘTENE, vă face cunoștință cu o vecină din Drumul Taberei…
6.Radu STATE, în CULTURĂ ȘI ISTORIE vă propune o poveste despre vecini în Evul Mediu românesc…
9.CULTURA ONLINE, rubrica săptămânală a lui Daniel TACHE, e tot despre vecini, un fel de vecini…
10.Pompiliu ALEXANDRU atacă în CULTURA URBANĂ tema noastră comună, cu mijloace filosofice…