Spuneam data trecută că Londra este considerată drept o capitală a culturii şi inima financiară a lumii, însă lucrurile nu au fost deloc întotdeauna “în roz” pentru londonezi…Să aruncăm, aşadar, o privire în trecutul zbuciumat al acestui oraş…
Dacă este să ne luăm după legenda „Historia Regnum Britanniae” („Istoria Regilor britanici”) a lui Geoffrey of Monmouth, Londra a fost fondată de Brutus din Troia care i-a invins, ca să le ia aşezarea, pe uriaşii Gog si Magog, oraşul primind apoi numele de Troia Nova – New Troy.
La origini, se pare că Londra a fost o așezare celtă. Romanii au fondat şi organizat Londinium ca oraș civil la vreo 7 ani de la invazia lor din anul 43 d.Hr. În 61 d.Hr., noul oraș roman este asediat, prădat și ars pînă la temelii de către răsculații celți conduși de regina Boadicea. Așezarea a fost repede reconstruită după planurile romane și a fost recuperată după aproximativ 10 ani, orașul mărindu-se rapid în următoarele decenii. În secolul al II-lea, Londinium era la apogeu și a devenit capitala Provinciei Britannia în locul orașului Camulodunum (Colchester). Orașul avea cam 60 000 de locuitori.
In perioada aceea au fost construite o mulţime de clădiri cu rol administrativ şi militar cum ar fi Zidul Londrei şi un fort care să găzduiască garnizoana oraşului. In secolul al III-lea, Londinium a fost jefuit în repetate rânduri de piraţi saxoni. Prin în secolul al V-lea, Imperiul Roman se afla intr-un declin rapid iar în anul 410 ocupaţia romana în Britania a luat sfârşit. După aceasta, Londra acelor vremuri a decăzut şi ea puternic, până ce, la sfârşitul secolului, era aproape abandonată.
Anglo-saxonii au început să se stabilească aici începând cu sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea…Londra anglo-saxonă timpurie a aparținut unui trib saxon numit „Middle Saxons” („Saxoni Mijlocii”), de la care vine numele districtului Middlesex, dar care a ocupat, de asemenea, aria în care în prezent sunt Hertfordshire și Surrey.
Începând cu anul 865, Londra a fost ocupată de danezi… În 1042, stăpânirea engleză a fost restaurată sub domnia lui Eduard Confesorul, care a fondat Catedrala Westminster. Din această perioadă Westminster a început să fie drept centru de guvernământ. După moartea lui Eduard, care a survenit la Westminster în 1066, pentru că nu a lăsat un moștenitor clar, au apărut dispute cu privire la succesiune.
Ridicând pretenții la tronul englez, William Cuceritorul, duce de Normandia, invadează Anglia la Pevensey, pe coasta de sud-est a peninsulei britanice, la data de 28 septembrie 1066. Victoria ce a urmat asupra regelui Harold al II-lea în bătălia de la Hastings a marcat începutul unei noi ere în istoria britanică. William a avansat spre Londra, care i s-a supus. În ziua de Crăciun a anului 1066, William Cuceritorul a fost încoronat ca întâiul rege normand al Angliei, la Catedrala Westminster, iar perioada anglo-saxonă a istoriei britanice s-a sfârșit. Limba franceză a devenit limba oficială a curții regale și treptat s-a contopit cu limba anglo-saxonă, dând naștere limbii engleze moderne.
Ocupanții normanzi au construit noi fortărețe în oraș pentru a domina populația locală. De departe cel mai important dintre acestea a fost Turnul Londrei (the Tower of London) care a fost amplasat în marginea de est a orașului unde fortificațiile inițiale din lemn au fost rapid înlocuite de primul castel de piatră din Anglia.
Dar, despre acestea, vom vorbi în episodul următor…
CRISTIAN GABRIEL GROMAN lucrează laPHS Greenleaf, în Londra, este poet și prozator, pianist și, mai ales, absolvent de CARBELLA…
8.Dintre documentele de arhivă, Radu STATE își continuă rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…