Niște sărbători acolo,
singurătatea sprijinită de tocul ușii,
numără prin buzunarele bătrâne
câteva amintiri, de doi lei scris epitaful,
un zâmbet de întinerit clipa,
câteva urme de bucurie,
un rest de tinerețe pentru pus sub pernă,
în noaptea nopților se face risipă de vâsc,
de lumină, să ne sclipească
înșelător, bucurii mici, mici printre
ghirlandele bradului.
Anul viitor ni se promit secunde condensate.
Sacul Moșului proaspăt peticit,
păstrează niște dorințe decolorate,
niște pași de urcat speranțe dincolo de dor,
o rochie nouă pentru îmbrăcat târziul,
mirările mele de înșirat în salbă
ca niște zile promise și uitate,
niște cărți ale tuturor
Constanța POPESCU este poetă, autoarea a peste 10 volume de versuri și membră a Uniunii Scriitorilor…