Cu toții știm că poezia este un „produs de lux”. Deși o dorim, o căutăm, ea este duminica literaturii, este – da, cam pompos spus, dar chiar așa e – produsul unei minți explodate, extazul dintre emoție și improvizație, dintre dorință și putină.
De ce mi-a venit să spun asta? Pentru că toți avem vise colorate, dar puțini le pot recupera dimineața. Este produsul incandescent al unui creier care face o matrice, așază într-un tipar emoții. Și nu e suficient… Apoi le tencuiește, le vopsește, ca un zugrav grijuliu și avar cu materialul folosit, pentru a evidenția nuanțele. Ca o cosmeticiană, îi face ochii cu rimel, îi dă cu ruj, ca gura ei să spună povestea în cele mai aprinse tonuri, în cele mai fierbinți cuvinte și emoția să fie susținută de ținuta ingenuă, dar specială, de eleganța distilată în ani de căutări și decantări poetice.
Ei da, poezia este eleganță! Așadar, e frumos să o așteptăm în ținută de gală. Cu mintea dornică de efecte speciale și inima învăluită de emoții tainice… Altfel, cum ar fi ea? O metaforă dornică să fie admirată, o bucurie a minții, o hrană greu de metamorfozat fără enzimele educației, fără un meniu cu lecturi empatice?
Eu scriu aceste rânduri, ca un pictor căruia i se decolorează pânzele într-o expoziție, acolo unde praful mătuiește detaliile, până la anularea impresiei estetice pe care a dorit-o pentru voi. Sigur muzica intră mai lejer în inimi. Ea e chiar patroană de emoții! Ea este emoția fiecărei clipe, poezia este desertul de duminică. Și atunci, să ne pregătim să o primim cum se cuvine: cu inima curată și dornică, pentru că poezia este iubire!
Constanța POPESCU este poetă, autoarea a peste 10 volume de versuri și membră a Uniunii Scriitorilor…