De aproape două săptămâni mă gândesc și atât. De scris, niciun rând. Nici un cuvânt. Am trecut printr-o gripă rea, asociată cu ceva Covid (adică fără miros la un moment dat și gust doar amar…). Habar n-am cum și de unde am achiziționat aceste virusuri, dar a fost rău. Când zic rău, pe o scară de la 1-10, să fi fost 8-9, că iată a trecut și sper că fără sechele. Doar că am rămas cu o slăbiciune grozavă, fără poftă de mâncare și cu o somnolență nejustificată. Faptul că a fost de Anul Nou și erau farmaciile închise și eram singură, a agravat și întârziat vindecarea. Dar iată, am depășit acest episod. Oricum, tratată sau nu, se zice că o gripă „bună” trece în șapte zile și așa a fost. Tratată.
Acum am o problemă cu pisicile. Iubitele mele partenere de apartament… Dintr-un exces de zel cred că le-am otrăvit. Le-am făcut o deparazitare mai drastică. Au trecut deja trei zile, sper că își revin. Am chemau un doctor, dar a beneficiat de tratament doar Smeurica, cealaltă s-a ascuns și atunci luptă singură, fără tratament. Dumnezeu are grijă și de ele și de mine.
Sigur că eu sunt răspunzătoare și de boala mea și a lor… Era scris acolo, în Cartea celestă, să trec prin turbulențe diferite și toate greu de dus emoțional. Trecând peste aceste episoade perturbatoare, îmi este tare dor de normalitate, de sărbătorile din alte timpuri, de iarnă și de bucuriile copilăriei. De tortul mamei făcut mai ales de Anul Nou… De mirosul bucuriei… Mi-e dor de mine, fără griji. În mod sigur, mama mă veghează și nu va lăsa să mi se întâmple ceva fatal, atâta vreme cât îmi este prin gânduri.
Viața cu de toate… Ispite, încercări… Uneori avem parte de rezultate dureroase. Habar n-am de ce am scris, ce am scris. Pentru că toți avem nevoie de mirosul bucuriei…
Constanța POPESCU este poetă, autoarea a peste 10 volume de versuri și membră a Uniunii Scriitorilor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
