Da, e toamnă pretutindeni, o toamnă-vară pe care o simțim toți și chiar ne bucurăm de păsuirea ce o primim de la iarnă. În condițiile precare ce ni le oferă guvernul nostru, numai Dumnezeu se îngrijește de multele neputințe și nevoi.
Dar nu vreau să fac o jelanie din aceste situații predominante, ce tind să se eternizeze și amplifice, an de an, pe modelul: „lasă că sunt deja obișnuiți”. Și apoi sunt atâtea mizerii de zi cu zi, că nu știu ce aș alege să povestesc. Despre bătrânii prin spitale, prin magazine, plătind facturi și ratele la bănci, numărând puținii bani de medicamente sau nimicul din plasa de cumpărături? Este o tristețe iremediabilă dacă se continuă nepăsarea lor, pentru noi inutilii de azi.
Nu mai producem, ci doar consumăm, nu se mai bazează pe noi, doar îi încurcăm. Rămânem într-o așteptare tristă și rece, să încercăm să rezistăm presiunilor economico-sociale. S-a declanșat un conflict între generații, chiar dacă nu este peste tot fățiș, el se simte. Și chiar așa, la ce le mai suntem buni acum copiilor noștri? Le mai facem ceva conserve pentru iarnă, mai plimbăm un nepot, îl mai mângâiem pe frunte pe copilul răzvrătit asigurându-l că știm că îi este greu, dar ăsta e rostul vieții, l-am parcurs și noi, cu bune, cu rele, poate cu mai multe rele și nu am abdicat și nu ne-am revoltat că părinții-bunicii, după părerea unora din ei, stau acasă la căldură și ei, mlădițele tinere și necălite, aleargă uneori la câte două slujbe. Da,, au și ei dreptate. Și noi… Și tristețea e mai mare pentru bătrâni, pentru că e o tristețe a singurătății, a nesiguranței zilei de mâine, a lipsurilor.
Da, e toamnă încă, dar parcă nu ne mai bucură acele culori calde și lumina ce se filtrează printre perdele, pentru că da, bătrânii ies mai greu, pregetă, socializează mai puțin și, poate, visează mai mult. Unii mai scriu câte ceva, poate au noroc de cititori…
Constanța POPESCU este poetă, autoarea a peste 10 volume de versuri și membră a Uniunii Scriitorilor…
Facebook
WhatsApp
TikTok
