Prin Hotărârea Regulamentelor Organice aplicată la 1 iulie 1831 în Muntenia, printre altele se înființa un început de Armată Națională. În anul 1832, la Târgoviște, se stabilește sediul Regimentului III Dorobanți. Acesta va participa la războiul ruso-turc din anii 1853-1856 alături de Rusia. A fost reorganizat in anul 1859. A luat parte și la Războiul de Neatârnare din anii 1877-1878, luptând vitejește pentru recucerirea „Redutei Grivița” și acoperindu-se de glorie, drept pentru care drapelul său a fost decorat cu „Crucea Trecerea Dunării”, medalie comemorativă instituită de către principele Carol, prin decretul nr. 617 din 23 martie 1878.
Inițial, Regimentul III Dorobanți nu a avut un sediu propriu, ci palatul baronului Barbu Bellu de pe Calea Domnească, iar în a II-a jumătate a secolului al XIX-lea Cazarma Dorobanților ocupa chiliile mânăstirii Stelea.
În anul 1891, devine Regimentul III Linie, apoi Regimentul III Infanterie, 22 Dâmbovița. Acesta s-a acoperit de glorie în Primul Război Mondial, în timpul bătăliilor de pe frontul din Moldova, remarcându-se în vara anului 1917 cu deosebire în luptele de la Mărăști, Mărășești, Oituz. A luat parte și la luptele din Muntenia, în regiunea Rucăr, Podul Dâmbovița, Dâmbovicioara, la luptele pentru cucerirea Tohanului și a Muntelui Măgura. La acestea a participat și scriitorul Camil Petrescu, ca voluntar cu gradul de sublocotenent. A fost rănit și internat în Spitalul din Târgoviște. Operațiunile militare la care a luat parte, precum și camarazii de luptă, au fost descrise în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, având similitudini cu cele consemnate în registrul de front al Regimentului.
Pentru vitejie și avânt fără seamăn în luptele din Muntenia, Regimentul III Infanterie 22 Dâmbovița a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Al II-lea Război Mondial a înscris o pagină neagră în viața Regimentului, odată cu decimarea efectivelor sale în luptele crâncene de la Cotul Donului.
Întrucât la sfârșitul secolului al XIX-lea în Târgoviște nu existau cazărmi pentru încartiruirea militarilor, primarul urbei Târgoviște, prin adresa nr. 1472 din iunie 1884, se adresează Ministeriului de Resbel prin care propune alegerea câtorva terenuri ce urmau a face obiectul construcției cazărmilor militare. În acest scop, ministrul va delega pe generalul Arion să se deplaseze la Târgoviște pentru a constata „care ar fi locurile indicate necesare Administrației Resbelului în vederea construcțiunilor ce are de făcut pentru trebuințele armatei din Târgoviște”.
În anul 1891, se trece la întocmirea planului cazărmilor ce urmau a fi edificate lângă Târgoviște, la Teiș. Interesant este faptul că, în plan, era prevăzută și construcția unui spital de boli de ochi.
La 20 aprilie 1892, Adunarea Deputaților a votat și adoptat printr-un articol unic Decretul Lege prin care: „Comuna urbană Târgoviște este autorizată de a ceda Statului respectiv Ministeriului de Resbel un teren de 8 ha 6258 metri pătrați, proprietatea Comunei situat la marginea orașului la punctul numit Severin spre a servi la construirea de cazarme militare cu condițiunea că dacă acel departament nu va construi pe dânsul lăcașuri suficiente pentru un regiment în timp de trei ani, la îndeplinirea acestui termen să rămână locul iarăși în proprietatea Comunei”.
La data de 12 mai 1892, Senatul a votat și adoptat în unanimitate aceeași lege sub președinția lui Grigore Cantacuzino. Sub semnătura regelui Carol I, în ziua de 19 mai 1892 apare următorul text: „Promulgăm această lege și ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul Statului și publicată in Monitorul Oficial”. Mai semnau ministrul de Interne Lascăr Catargi și ministrul de Justiție Alexandru Marghiloman.
În cazarma de la Teiș, cea mai veche din Târgoviște, în vederea evocării eroismului ostașilor jertfiți pe câmpul de luptă s-a înălțat în anul 1900 un monument, iar în anul 1930, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la înființarea Regimentului III Infanterie nr. 22 Dâmbovița, s-a ridicat un monument omagial în cinstea eroilor militari, opera sculptorului Vasile Blendea. Monumentul era dominat de bustul colonelului Dumitru Băltăreț, răpus în luptele din Primul Război Mondial pe râul Olt în Transilvania.
Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății…
Facebook
WhatsApp
TikTok
