LA PAS PRIN TÂRGOVIȘTEA DE ALTĂDATĂ – Catrinel LĂZĂRESCU TĂNASE – Istoricul trasării Bulevardului Carol I din Târgovişte

   În a doua jumătate a  secolului al XIX-lea, oraşul Târgovişte este marcat de transformări profunde pe calea modernizării, a occidentalizării. Continuarea reformelor economice, legislative, instituţionale, înfăptuite de către Alexandru Ioan Cuza, încurajarea dezvoltării capitalului autohton, exploatarea din zonele limitrofe a petrolului și a cărbunelui au impulsionat activitatea comercială, industrial-bancară, impunând necesitatea unui transport rapid, direct al mărfurilor, al legăturii cu alte oraşe şi anume calea ferată, precum şi o punte scurtă de legătură între Centrul oraşului, unde pulsa o puternică viaţă negustoresc-comercială şi gară, un bulevard larg care să depăşească îngustimea străzilor urbei.

   Diligenţele pentru realizarea acestor obiective, cale ferată şi bulevard, s-au desfăşurat în paralel, între anii 1882-1896. În acest scop, la 22 iunie 1884, Consiliul Comunal patronat de către primarul Vasilache Dumitrescu-Frumuşica, întrunit în şedință expresă, analizează şi hotărăşte întocmirea unui plan de situaţie care să cuprindă terenurile ce urmau a fi expropriate în vederea construirii unui bulevard care să asigure comunicarea între zona centrală a oraşului Târgovişte şi gara Ciocârlan.

    Încă din anul 1882, un grup de cetăţeni a protestat, adresându-se Primăriei împotriva construirii gării la Bariera Ciocârlan (spre Găieşti), exprimându-şi doleanţa ca aceasta să fie edificată în interiorul oraşului, la punctul numit Călugăreana. Pornind de la considerentele că gara situată la Bariera Ciocârlan îndeplinea toate cerinţele din punct de vedere strategic, igienic, economic și având teren îndestulător fără nici o expropriere, Consiliul Comunal a respins cererea cetăţenilor revoltaţi. Această poziţie avantaja comerţul din toate ramurile şi aducea un spor de venit sigur pentru Casa Comunală, prin înfiinţarea şi închirierea de magazii-depozite de mărfuri pe propria şi libera sa proprietate.

   În legătură cu ridicarea planului de situaţie pentru croirea bulevardului, în şedinţa expresă a Consiliului Comunal, din 22 iunie 1884, s-au vehiculat mai multe idei, iar după multe deliberări a învins una singură, aceea care asigura cea mai mică distanţă dintre oraş şi gară, de unde să fie trasat bulevardul, iar ca punct de plecare din oraş răspântia din faţa prăvăliei lui Paraschiv Ivancea. Această soluţie în unanimitate s-a dovedit a fi cea mai raţională, întrucât întrunea toate avantajele liantului între Centrul oraşului şi gară. Era distanţa cea mai scurtă dintre Centrul oraşului, populaţie şi gară, având în vedere interesele economice, comercial-negustoreşti din acea perioadă (transportul mărfurilor, al pasagerilor, legătura cu alte localităţi). Linia dreaptă aleasă pentru bulevard era menită să se transforme în cea mai frumoasă şi populată stradă a oraşului, devenind singura dotată cu trotuare largi şi plantaţii de arbori, unde publicul târgoviştean putea petrece ore de recreere, în lipsa grădinii publice făcându-se legătura cu Centrul oraşului şi  cu Grădina Ciocârlan.

   Croirea bulevardului trebuia însă precedată de exproprieri, condiţie sine qua non, conform planului întocmit după cum urmează: principala expropriere era prăvălia de cărămidă a negustorului Paraschiv Ivancea, a caselor împreună cu grajdurile şi magaziile lui Costache Dragomirescu-Ciuciuc, urmate de proprietatea lui Gheorghe Popescu. În cea ce priveşte costul lucrărilor, acesta avea la bază următoarele date: distanţa din faţa prăvăliei lui Paraschiv Ivancea până la gară, care era de 972m; 10 m pentru trotuare (5m pentru fiecare trotuar) – în întregime, pe întreaga suprafaţă a bulevardului de 21.384m²; principalele lucrări, săpături, umpluturi şi aprovizionări cu pietriş şi cu nisip, borduri de piatră cubică, plantaţii de arbori pe trotuare.

   Aşadar, suma totală necesară croirii şi amenajării bulevardului se ridica cu aproximaţie la 36.720lei. În 28 noiembrie 1885, Consiliul Comunal întrunit în şedinţă expresă, în scopul venirii „în ajutorul oraşului şi în special al Casei Comunale” îi oferă în mod gratuit inginerului Nicolae Bruneanu prilejul de a face studiile, proiectul pentru exproprieri şi traseul necesar bulevardului prin votul dat în unanimitate. În mai 1886, inginerul Nicolae Bruneanu înaintează Primăriei planul-proiect de trasare a bulevardului care cuprindea un plan de expropriere pe care se aflau însemnate cu culori deosebite şi cu litere proprietatea fiecărui expropriat în parte şi diferitele construcţii prin figuri geometrice trase cu linii de tuş şi însemnate cu numere.

   Axa bulevardului conţinând lungimea în metri, iar planul de situaţie al bulevardului cuprindea o porţiune de bulevard pe care se vedea plantaţia unde, începând cu anul 1902, va trona statuia lui I.H.Rădulescu, operă a  sculptorului Frederich Storck, loc rămas în memoria colectivă sub numele de „la statuie”; două secţii, una transversală şi alta longitudinală lucrate la scări mai mari; un tabel cu numele proprietarilor ce urmau a fi expropriaţi cu terenurile şi suprafeţele acestora.

   Lucrările au fost tergiversate, probabil din lipsa fondurilor. Pe 25 mai 1896, Consiliul Comunal întrunit în şedinţă extraordinară ia hotărârea să publice spre cunoştinţa generală faptul că „în ziua de 24 iunie a.c., orele 2 p.m., în sediul Primăriei va avea loc licitaţia pentru darea în întreprindere a construirii bulevardului”. Costul după deviz se ridica la 55.000 de lei. Amatorii trebuiau să depună la Oficiul Primăriei garanţia de 6% asupra sumei prevăzută în deviz. Licitaţia avea loc prin strigare şi se adjudeca asupra celui care oferea mai mult. Bulevardul a fost inaugurat în anul 1897 şi a căpătat numele iniţial de Bulevardul Gării, apoi de Carol I.

   Noua arteră NS era dotată cu borduri de piatră cioplită la Pietroşiţa, 395 de castani sălbatici, iar printre ei au fost puse 25 de bănci şi 60 de felinare montate pe stâlpi de fontă. Aceasta străbătea oraşul, începând de la noul Palat Administrativ al Prefecturii, cu frumosul său parc foarte apreciat în epocă. Bulevardul a devenit locul preferat de promenadă şi recreere pentru târgovişteni.

Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății…