Zilele acestea am purces la răsfoirea unor documente aflate în arhiva Primăriei Târgoviște, începând cu anii 1866-1946. Sunt mărturii care au înfruntat timpul referitoare la construcții, sedii de instituții și case particulare.
Mi-a atras atenția, îndeosebi, un tabel datat din anul 1880, întocmit de către comisarul de poliție G. Popescu și un agent polițienesc. Acesta cuprinde un număr de 200 de felinare alimentate cu lămpi de petrol, amplasate stradal în diferite locuri ale orașului, montate pe stâlpi de lemn sau fontă.
Iată cum arătau ulițele urbei noastre văzute de ochii copilului Ionel Nicolaescu, la începutul veacului al XX-lea: „orașul cu vreo 8000 de locuitori… cu străzi înguste, pavate cu bolovani de râu și luminat cu felinare atât de scunde încât puteai aprinde țigara de la lămpile de petrol.”
O altă mărturie viabilă este și aceea a actorului Zaharia Burienescu, șeful unei trupe de teatru, cu privire la modul cum a luat ființă și a fost dotată grădina de vară „Curcubeu” – un nou „Union”, descris de Ion Luca Caragiale în „O noapte furtunoasă”, loc unde se vor prezenta numeroase spectacole de teatru. El ne relatează, printre altele, cum a asigurat iluminatul grădinii și anume: „șase lămpi au fost plantate la rampa scenei, o lampă mare deasupra acesteia și câteva înșirate de-a lungul aleii de acces.”
Parcurgând textul, am avut revelația faptului că acesta nu este un simplu tabel, ci o frescă a urbei noastre, a vieții cotidiene care pulsa aici, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Suntem ajutați să pătrundem în Cetate prin barierele: București, Ploiești, Suseni, Câmpulung, Ciocârlan, prin capul Podul lui Mihai Bravu, dinspre Gârlă, capul liniei sârbilor, dinspre șoseaua Ploiești. Aflăm faptul că cetățenii urbei obțineau elementul principal, vital – apa din puțurile aflate la răspântia București-Ploiești, din mijlocul liniei sârbești, din cele situate la moara lui Grigore Hagiu și moara Tabacu, cișmeaua din Oborul Vechi, puțul Moderănești, cișmeaua din fața Mitropoliei.
Târgoviștenii vor mai avea totuși de așteptat multă vreme alimentarea cu apă potabilă de la rețeaua stradală, până la începutul veacului al XX-lea, când organele locale vor trece la captarea acesteia din izvorul Răteiu. (1908)
Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății…
Facebook
WhatsApp
TikTok
