Aflăm, de asemenea, numele câtorva dintre instituțiile care ființau atunci: Primăria, Prefectura, Fonderia, Telegraful, Cazarma călărașilor, a Gărzii civice, Temnița. Sunt scoase la iveală și câteva din îndeletnicirile necesare traiului care se desfășurau pe străzi întregi care le purtau numele: strada măcelarilor, a cârciumarilor, a zarzavaturilor, a fructelor,a sărarilor din Oborul Vechi și unele locuri de popas: Hanul Galben, Hanul Radu Geambașu.
Copiii își populau și luminau mintea pregătindu-se pentru viață la: Școala nr 1, Școala nr 2 de pe Ulița Mare, Școala de limbă franceză a domnului Greceanu, iar cetățenii orașului își aflau liniștea spirituală în lăcașurile de cult, precum: Biserica Roșie (azi dispărută), Biserica Domnească, a Târgului, a Oborului Vechi, Sf. Tănase, Sf. Dumitru, a Lemnului, Sf. Nifon, Albă.
Aflăm și numele unor personalități notabile care au lăsat urme adânci în istoria urbei noastre în drumul acesteia spre modernizare precum: Alexandru Brătescu-Voinești, Iancu Nicolaescu, Niță Andronescu, Lazăr Petrescu, Niță și Costache Fusea, Baronul Bellu.
Dacă Bucureștiul, în anul 1857, a fost socotit primul oraș din lume în care s-a folosit ca mijloc de iluminat petrolul lampant, iar în anul 1882 s-au pus în funcțiune primele două centrale electrice, care au alimentat Palatul Cotroceni și cel Regal, folosindu-se inițial curent continuu, față de Timișoara alimentată cu curent alternativ, la Târgoviște petrolul lampant a iluminat urbea noastră până la începutul celui de-al doilea deceniu al veacului al XX-lea.
Cu toate transformările economice, instituționale care au avut loc în orașul Târgoviște, menite să ducă la modernizarea acestuia, problema iluminatului public a rămas spinoasă, creând o preocupare majoră autorităților, în vederea găsirii unor noi sisteme de iluminat mai ieftine și mai eficiente. La sfârșitul veacului al XIX-lea, numărul felinarelor cu petrol lampant, de pildă în anul 1898, se ridica la 615, față de 200 câte funcționau în anul 1880, a căror întreținere greva serios bugetul Primăriei. Lumina pe care o împrăștiau acestea era slabă, cu rază mică. De aceea, la un moment dat, s-a trecut la înlocuirea gazului lampant cu benzina. Pentru faptul că era mai scumpă, s-a renunțat rapid la folosirea acestui combustibil.
Din cauza creșterii prețului petrolului, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Consiliul Comunal a trecut la găsirea unor firme specializate în introducerea curentului electric. Din păcate, din lipsa fondurilor necesare electrificării, întrucât lucrările instalării se ridicau la prețuri mari, introducerea iluminatului electric în urbea noastră a fost amânată până la începutul deceniului al II-lea al secolului XX. De aceea, autoritățile târgoviștene au acceptat oferta unor societăți care fabricau lămpi de mare putere, folosind același petrol lampant.
Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății…
Facebook
WhatsApp
TikTok
