Una dintre personalităţile marcante ale artei româneşti interbelice, care a avut strânse şi îndelungate legături cu Târgoviştea, a fost Gheorghe Petraşcu. Academicianul şi pictorul, zis Iorgu, de către apropiaţi, s-a născut la Tecuci la 2 decembrie 1872, într-o familie cu certe înclinaţii culturale. Fratele său Nicolae Petraşcu a fost scriitor, diplomat, critic literar şi de artă. Părinţii săi Costache şi Elena Petrovici Rusciucliu erau mici proprietari în ţinutul Fălciu. Rămânând de mic orfan de tată, îşi va lua singur soarta în mâini, sprijinit vremelnic de către o rudă apropiată. Încă de tânăr a manifestat inclinaţii artistice deosebite studiind pentru început la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, având ca profesor pe G.D.Mirea.
Mentorul său, pictorul Nicolae Grigorescu, îl va recomanda în vederea obţinerii unei burse pentru a se perfecţiona în străinătate, remarcând talentul său deosebit. Un scurt timp îl petrece la Munchen, apoi îşi îndreaptă paşii spre Paris, înscriindu-se la Academia Julian.
Prima expoziţie personală o va face la Ateneul Român, fiind apreciat de către scriitorii Barbu Ştefănescu-Delavrancea şi Alexandru Vlahuţă care-i cumpără chiar o lucrare. Se remarcă, în mod deosebit, în arta peisajului, realizat atât în ţară, cât şi în străinătate – Franţa, Italia, Spania, lucrări care se disting printr-o structură aproape sculpturală, prin rigurozitatea culorii. Excelează şi în portretistică, care produce o impresie de austeritate maiestuoasă. Aşadar, a fost fondatorul unui curent artistic caracterizat printr-un colorit grav concentrat şi prin forţa de evocare a obiectelor şi priveliştilor aflate în mediul imediat.
Graţie talentului deosebit, este recunoscut de către contemporanii din ţară şi de peste hotare și va avea numeroase expoziţii personale la Ateneul Român, la Sala Dalles, cât şi în străinătate, participând de trei ori la Bienala de la Veneţia. Ca un corolar al operei sale va primi Marele Premiu al Expoziţiei Internaţionale de la Barcelona – 1929 şi al celei de la Paris 1937.
În anul 1912, se adresează arhitectului Spiridon Cegănescu în vederea construirii unei locuinţe confortabile în stil neoromânesc pe str. Căderea Bastiliei nr.1 din Bucureşti, care va deveni reşedinţa familiei sale până în anul 1927. În anul 1913, se căsătoreşte cu Lucreţia Marinescu, cu care va avea doi copii – Mariana graficiană şi Gheorghe – Pichi Petraşcu – arhitect.
În anul 1920, vizitează pentru prima oară oraşul Târgovişte rămânând fascinat de frumuseţea locurilor, împrejurimilor, a monumentelor istorice multiseculare. De aceea, se hotărăşte să-şi construiască o reşedinţă de vacanţă, unde se va retrage să picteze în linişte până în anul 1940. A fost o perioadă benefică, artistul realizând numeroase şi valoroase lucrări inspirate din natura înconjurătoare. În acest scop, în data de 4 iunie 1923 înaintează Serviciului Tehnic al Primăriei Târgovişte o cerere sub semnătură olografă, prin care a solicitat autorizaţie de construcţie pentru o clădire situată în str. Bărăţiei nr. 23, depunând şi planurile acesteia.
În câteva zile de la depunerea cererii va obţine autorizaţia de construcție. Din textul acesteia, înregistrată la nr. 464-1923, reiese construcţia unui corp de casă din zidărie masivă din cărămidă, în suprafaţă de 125 m pătraţi, conform planului ataşat, aşezată în interiorul curţii. La parter se aflau două camere, cea mai mare fiind rezervată atelierului şi două camere la etaj folosit de către familie. Parcurgând textul referatului care a însoţit autorizaţia, constatăm grija autorităţilor locale pentru respectarea legii de către constructor prin recomandările făcute, precum şi promptitudinea cu care răspundeau cerinţelor cetăţenilor. Citez: ,,constructorul va păzi a nu încălca pământ străin. Coşurile vor fi din cărămidă, tencuite atât pe dinăuntru cât si dinafară. Fiecare focar de sobă va avea coşul său pe toată înălţimea construcţiei. Balcoanele sunt permise doar la catul al II-lea şi vor putea fi numai de fer, piatră sau zidărie. Jghiaburile la streşine vor fi din metal, iar urloaiele de scurgere vor coborî vertical de-a lungul pereţilor până la suprafaţa pavagiului trotuarului la o înălţime de 10 cm… orice antichităţi găsite la săpăturile fundaţiunilor se vor depune de către proprietar la Comună fără vreo despăgubire”.
La data de 12 aprilie 1970, în această locuinţă a fost inaugurată casa memorială sub titlul ,,Casa Atelier Gheorghe Petraşcu”, intrând în circuitul muzeal al României. Aici sunt expuse fotografii, obiecte cu caracter memorialistic, peneluri, şevalet, scrisori, obiecte personale.
Pictorul şi academicianul Gheorghe Petraşcu a părăsit această lume la 1 mai 1949, la Bucureşti, ca artist prolific care a lăsat moştenire posterităţii circa 3000 de tablouri de pictură şi multe lucrări de grafică.
Doamna Catrinel Lăzărescu-Tănase scrie, cu sufletul deschis, despre Târgoviștea noastră și este martora unor istorii impresionante ale Cetății…
Facebook
WhatsApp
TikTok
