Cine ne poate spune ce vom face mâine? Eu, tu, oricare avem niște propuneri, dorințe și mai multe, dar siguranța îndeplinirii lor nu stă în puterea noastră. Sigur, veți spune, determinarea, voința ar mai aranja lucrurile. Adică putem minimaliza hazardul, iar surpriza să fie cea a bucuriei realizărilor. Și totuși, dimineața facem planul (nu toți, sunt destui care „ard gazul” fără discernământ!) și peste zi toate au o altă ordine și, uneori, nimic din ce ne-am propus nu mai este valabil. Și noi rezistăm, cu nervii întinși, cu adaptabilitatea sau resemnarea de a le lua pe toate așa cum vin. Și mâine de la capăt… Pentru astfel de zile mă „antrenez” din tinerețe, cu ideea că și mâine e o zi și dacă nu le-am rezolvat azi, înseamnă că nu trebuiau rezolvate. De parcă „mâine” nu e al nostru, nu-l avem în buzunar să-l scoatem doar azi… Acum avem siguranța că suntem ca să trăim, să iubim mult, nelimitat, să ocrotim, să învățăm și să ne lăsăm educați (că doar nu deținem misterul eternității!), să ne facem ordine în viață și să învățăm să spunem nu și să-l acceptăm pe da cu discernământ, dar și cu bucuria recunoașterii unei tainice dorințe. În jurul nostru sunt atâtea situații perturbatoare, care ne pun la încercare voința, dar și dorința de a merge mai departe. Sunt constituite ca să ne fie lecții, doar să ne lăsăm inima să aleagă. Sigur, bine e că avem și creier ca să trieze din sensibilitățile neoportune, făcute în alegere, de inimă, ea e răspunzătoare de calitatea emoțiilor.
Apoi, sunt oamenii cu care interacționăm aleatoriu. Dar pentru unii avem o atracție deosebită și se fac niște conexiuni, chiar sociale, dacă e posibil, dar oricum emoționale, care rămân până la moarte. Uneori ne mirăm de unde a apărut cineva? Îl știam cumva, era prin jurul nostru, dar nu știam nimic unul despre altul și totuși la un moment dat devine „vizibil”, strălucitor și ne dă peste cap toată rațiunea unor fapte propuse înainte. Noi ne transformăm sau cealaltă persoană, interacționând cu noi, ne determină schimbarea? Greu de spus…
Cert e că nu venise vremea să devenim alții. În condiții speciale, deosebite, cu oameni noi suntem ca două substanțe într-o eprubetă și nimeni nu poate ști cum vom reacționa și mai ales ce se alege din reacția noastră. Fum, foc, sau gheață… În viață, devine o relație cu degajare de căldură în orice ipostază, pe care unul o acceptă, dăruită necondiționat de celălalt. Așa funcționează reacția, rezultând formula finală, stabilă… Și apoi vin alte condiții, alte „substanțe”, care ne obligă să devenim altfel, mai buni sau nu… Și aici e regula lui „tot sau nimic”. De fapt, e regula inimii. Noi să fim puternici și să ne ținem drumul, pentru că ziua de mâine nu o cunoaștem!
Facebook
WhatsApp
TikTok
