LA MIJLOC DE SĂPTĂMÂNĂ – Constanța POPESCU – Prețul pe fericire sau despre intuiții și realitate

În mare parte adevărurile vitale ale vieții ni le inducem. Fiecare are un simț special de a evalua situațiile prin care trecem și de a alege varianta cea mai bună în momentul respectiv. Desigur, îngerul nostru păzitor are o mare importanță în alegeri. Spre exemplu credem că putem face una, alta, în funcție de ce ne-ar plăcea să obținem și să fim, într-un final, fără să conștientizăm că accederea în poziția dorită nu depinde numai de noi și de acțiunile noastre. Este o întreagă conjunctură în care se găsesc ceilalți responsabili sau participanți, la îndeplinirea țelului nostru. Cum s-ar spune, nevoile mele peste nevoile lor, nu se suprapun perfect spre deloc și atunci se produc opoziții, chiar conflicte, depinde de anduranța și empatia tuturor. Desigur, e important și momentul  ales spre relaționare. Depinde mult de dragoste… Problema este că, deși intuim de la început procentul reușitei, primul gând, cel de la Dumnezeu ne comunică în mare parte rezultatul, dar avem tendința să ne mințim. Există în noi un sâmbure de lașitate care ne face să acceptăm chiar puținul din prea puțin, doar să nu ne doară și să obținem ceva, chiar mărunt. Poate asta e și tema luptei omului, de a nu se descuraja și de a trece peste multe poveri atunci când dorește cumva un lucru, stare, persoană, eveniment să-i fie aproape sau doar favorabil.

Mi-aduc aminte că la un moment dat mă rugam pe la icoane: „dă-mi Doamne iubire”, nu iubirea „aia” sau „a aceluia”, din pudoare nici lui Dumnezeu nu-i dădeam detalii, pentru că el trebuia să știe ce vreau. Și mi-a dat! Ce a vrut el. A zis: „Ia, joacă asta, vezi mai vrei”? Desigur,  când te rogi trebuie să-ți exprimi foarte clar dorința și poate așa ai o îngăduință spre ceva ce nu era în planul celest, dar chiar și așa nu va corespunde cu ce am crezut, visat noi. Doar trebuie să acceptăm că e cea mai bună variantă… Dar asta o constați mult mai târziu. Și dacă a venit vorba despre rezolvarea problemelor din dragoste, pot spune că cei mai înțelegători (cu situațiile, cu partenerul, cu rezultatul obținut) sunt cei care iubesc mai mult. Ei au cea mai mare anduranță la frecușurile adaptării și acceptării situațiilor incipiente. Apoi intervine experiența, rutina și e mai ușoară acceptarea. Dar inițial este și un loc de orgolii, se manifestă de cele mai multe ori involuntar, în iubire nu există astfel de „jocuri” sau nu ar trebui. Ce dai tu și ce iau eu… Nu, iubirea dă tot! Sufletul tău e chiar prea puțin dacă nu oferă liniștea și siguranța celuilalt, confortul sufletesc, încrederea și abandonarea în viața și nevoile celuilalt, susținerea totală. Mulți cred că astfel de repere sunt balade, povești, că totul chiar și în iubire este un troc. Se poate, de la caz la caz, dar mie-mi place să cred că mai există oameni nepervertiți, că mai pot exista cupluri corecte, sincere, cu o mare răbdare și înțelegere pentru nevoile celuilalt. Aici nu trebuie să existe egoismul nevoilor primare… Despre asta e în iubire, să-ți lași în urmă nevoile tale și să le rezolvi pe cele ale partenerului. Iubirea este despre respect și încredere. Chiar și o minciună mică, așa prin omisiune, dacă nu e devoalată, strică tot. Și-ți îndepărtezi partenerul cu ani lumină. Acolo se adaugă suspiciunile, se creează scenarii defavorabile și s-a dus încrederea. Mai apoi respectul… Desigur, unii cred că o „minciună”, uitată la momentul potrivit, poate să te scape de un conflict, doar că este numai o amânare a dezastrului. Nu trebuie să existe între oamenii ce se iubesc, zone negre, gri, necercetate, nerezolvate , care se amplifică pe măsură ce trece timpul și apoi ai tendința să spui: „ei, dacă a mers ieri, mai merge și mâine”… Nu te baza mereu pe dragoste, ea, sigur curăță tot, până într-o zi când constați că iubești singur. Că  ești singur, celălalt a ieșit de mult din joc și nici nu ți-a spus sau, mai rău, a rămas așa de mult în urmă, că nu-l mai vezi și dacă tot ești singur pe drum, te decizi să rămâi așa… Nu e mai simplu? Nu sunt eu cea care vă sugerează să faceți alegeri… Și în dragoste toate sunt cu mare durere, dezamăgiri, aici se plătește prețul pe fericire!

Cred că pornisem de la altceva și am ajuns la cea mai fierbinte temă a vieții, dar ăsta e rolul unui eseu să nu termini nimic din ce voiai să spui, ca să poți relua și mâine o abordare din alt unghi de vedere. Și poate într-un mod mai incitant…