kiss2025a.jpg Euroguard InCaseEnergy 	oneminamed_nav.gif

LA MIJLOC DE SĂPTĂMÂNĂ – Constanța POPESCU – Despre rezistența emoțiilor nescrise

E primăvara, iarăși primăvară, / Ne bat ninsorile în rană…

 

Și rana se adâncește… Pentru că da, a trecut un an de la declararea pandemiei, nebuniei și nu-i știe nimeni capătul sau nu vor niște Unii mai Mulți ca să știm… În actuala situație, după ce am înțeles sau nu  câte ceva, am așteptat, am sperat că se vede luminița, ne-am bucurat că suntem sănătoși, că puteam face un guturai ceva, o răceală, cu gâtul roșu și, Doamne ferește, ne ziceau că avem Covidu, că respirăm normal, alții, nu, că trăim (legumim) cum ni se permite, că uite mai scriem una alta (pentru cine, e altă poveste!), că sperăm să ne bucurăm la vară, sărind peste primăvară, peste ghiocei și liliac… Sunt melancolică, atunci când e vorba despre flori, iarbă și parcuri, de îmbrățișări și plimbări… Parcă asta e tot ce ne lipsește… Și ne lipsesc multe. Ar fi de trecut pe listă mai ales siguranța zilei de mâine, înțelegând prin asta nu neapărat masca și mănușile care ne feresc de… sau nu… e vorba de siguranța economică. Personal nu mai am multe pretenții, deși trăiesc și nu confortabil, sunt călită din alte vremuri, dar e vorba de copiii noștri, de nepoți. Ei vor fi afectați în cel mai scurt timp, privați de libertățile cotidiene, de școala în regim normal, de lipsa interacțiunii naturale între oameni, chiar între cei din generații diferite. Le și ne conferă mult stres, multe insomnii.

 

Pentru mine personal, după ce am bâjbâit după sensul măsurilor astea universale (și acceptate iată, de toți conducătorii), e vorba despre un alt război distructiv pentru cei cu nervii slabi și nu numai. Poți muri în 100 de feluri și nu te ajută nimeni, dar îi ajuți să fii o cifră în statistica Pandemiei. O scriu cu literă mare, pentru că, uite, a împlinit un an! Să-i facem petrecere, să nu veselim, e un alt mod de viață, de supraviețuire, care a luat ființă. Nu mai avem voie să ne reunim, să petrecem, să ieșim la iarbă verde… Bucuria alungă stresul, unește singurătăți ori asta ne e de… bine, deci să nu ne bucurăm, că mâine poate fi mai rău… Aiurea, cine pune monopol pe sufletul nostru?

 

Și totuși e iarăși primăvară. Vin sărbătorile Pascale, tot în  casă, nu la biserică? Ne rugăm unii la alții să rezistăm și să ne face rai din ce avem. Așadar e foarte bine că ne putem exprima, măcar pe rețelele de socializare, că despre cărți… Vă spun că e o mare durere, din partea autorilor, deopotrivă din partea cititorilor. Într-o economie în cădere liberă, fără siguranța traiului de zi cu zi, evadarea în lectură ar fi o alternativă, dacă nu i-ar costa și pe unii și pe alții. Ce să alegi? Mici și bere! Nașpa! Dar de ce aș putea avea eu pretenții la educație? Cine mi-ar da voie, cine ar dori o schimbare în ridicarea nivelului său, să zicem, emoțional, nu doar educațional? In situația în care elevilor li se scot din programă autori mari, definitorii pentru cultura românească, ce pretenții să am să-mi fie vizibile (nu citite), răsfoite cărțile? Nu-l mai citim pe Creangă, nici pe Sadoveanu… Probabil va rămâne Cărtărescu și vreo câțiva rezistenți… Sau chiar nu mai e nevoie de cărți, de scriitori, de școală, de a învăța să scriem corect în limba noastră?  Avem tastatură și autocorector, translator și interpreter… Doamne cât am evoluat! Mi se usucă inima, cerneală nu mai am, așa că, să dea Domnul să nu pice netul, să nu ne taie ăștia curentul… În rest suntem bine, mâncăm niște foi pe pâinea grijilor de mâine…

 

 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media