Moscopole
Pentru că vei fi la doar doi pași de Piața Sf. Martin (St.Martin Place) cu ocazia itinerariului tău scurt prin inima Londrei, vei dori desigur să-ți asculți ecoul pașilor pe holurile înalte ale Galeriei Naționale de Portrete (National Portrait Gallery). Alături de alte personalități celebre imortalizate în ulei pe pânză, vei admira pictura lui Thomas Philips din 1814, care-l înfățișează la vârsta de 21 de ani pe George Gordon Byron (1788-1824), unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi romantici englezi. Costumul albanez de culoare albă, cu tunică de cașmir brodată cu fir aurit a fost primit în dar de lordul britanic de la Leul din Ioannina – Ali Pașa din Tepelena, autorul incendierii și distrugerii celebrului oraș Moscopole.
Lordul Byron, conform tradiţiei Grand Tour, prin care orice tânăr aristocrat trebuia să facă prima sa călătorie în străinătate, a vizitat între 1809 şi 1811 ţările meditareneene, traversând Spania, Malta, Grecia și Albania, unde l-a întâlnit pe Ali Paşa din Ioannina. „Leul” l-a onorat pe oaspetele său oferindu-i camere de dormit, servitori şi l-a copleșit cu „migdale şi şerbet, fructe şi dulciuri”. Lord Byron îi scria mamei sale, la Londra: „Înălţimea lui este cea a unui om de şaizeci de ani, nu prea înalt, foarte gras, dar cu o faţă fină, ochi albaştri şi o barbă albă; manierele lui sunt elegante şi posedă acea demnitate specifică turcilor. Aspectul fizic este diferit faţă de caracterul său real; pentru că este un tiran fără remuşcări, vinovat de cele mai oribile cruzimi, dar foarte curajos şi bun comandant, încât eu îl numesc Buonaparte Mohamedan”. Byron avea 21 de ani, Ali Paşa, 69.
În căutarea informațiilor despre acest personaj extrem de controversat, merită amintite notele Mariei Oprea din lucrarea Portretul lui Ali Paşa Tepelena în scrierile literare : „În romanul Contele de Monte Cristo, de Alexandre Dumas-tatăl, Ali Paşa este trădat de aristocratul arogant Fernand Mondego, care le-a vândut ca sclave pe soţia şi pe fiica lui, după care l-a ucis şi pe el, se spune în roman. În realitate, sultanul a trimis o armată la Ioannina pentru pedepsirea rebelului Ali, care devenise antiotoman. A fost împuşcat prin podeaua de la etaj a mănăstirii în care se refugiase (urmele gloanţelor se văd şi astăzi), iar capul, trimis la Istanbul pe o tipsie din argint.
Această imagine sumbră apare în romanul lui Ismail Kadare Firida ruşinii (Kamarja e turpit), în care autorul descrie viaţa personajului celebru, pedepsit cu aceeaşi cruzime practicată de el, expunându-i-se capul într-o nişă din piaţa centrală din Istanbul, în locul destinat trădătorilor. Ali este, de asemenea, eroul principal din romanul publicat în 1854 de scriitorul ungar Jókai Mór, „Ultimele zile ale ienicerului“ (Janicsárok végnapjai) şi tradus în engleză mai târziu, cu titlul „ Leul din Janina”.
Cea mai odioasă crimă înfăptuită de Ali Paşa de Tepelena a fost incendierea şi distrugerea localităţii Moscopole, capitala aromânilor din Albania, în 1788, al doilea oraş ca mărime, din punct de vedere al populaţiei şi prosperităţii, din Imperiul Otoman, după Constantinopol. Supravieţuitorii acestui măcel au fugit în Grecia, Bulgaria, România, Austro-Ungaria etc. În anul 1914, Moscopole a făcut parte din Republica Autonomă a Epirului de Nord, iar în 1916, în timpul Primului Război Mondial, a fost din nou asediat de bandele albaneze conduse de Sali Butka, aliat cu Puterile Centrale. Apoi, clădirile rămase au fost devastate de trei ori în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, de trupele italiene şi de către organizaţia naţionalistă albaneză Balli Kombetar. Istoria consemnează încă o dată măcelul asupra populaţiei aromâne şi refugierea acesteia în cele patru zări. La rândul lor, comuniştii, prin politica de sistematizare a localităţilor, prin interzicerea religiei şi discriminarea minorităţii aromâne, au distrus în totalitate Moscopole, astăzi oraşul fiind un sat în vârf de munte ce renaşte încet din propria cenuşă. Şi totul a început cu Ali Paşa de Tepelena.
Cruzimile aplicate de Ali Pașa subiecților săi au devenit notorii în întreaga regiune și au fost descrise în cântecele și poezia populară locală. La patruzeci de ani după ce locuitorii din Gardhiq și Hormova i-au batjocorit mama după ce i-au ucis tatăl, pe Veli Bey (conform poveștii, ea a fost legată și pusă în închisoare și, împreună cu fiica ei, violată și torturată în fiecare noapte de un alt grup de bărbați), Ali s-a răzbunat executând 739 de descendenți bărbați ai infractorilor inițiali.
În 1808, Mühürdar, un ienicer comandant al lui Ali Pașa, l-a capturat pe unul dintre cei mai renumiți oponenți ai săi, klepht-ul grec Katsantonis, care a fost executat în public prin ruperea oaselor cu un baros. Una dintre crimele notorii ale lui Ali a fost uciderea în masă a tinerelor grecești alese în mod arbitrar din Ioannina. Au fost condamnate nefondat pentru adultere, legate în saci și înecate în lacul Pamvotis. Tradiția orală aromână (cântece) subliniază cruzimea trupelor lui Ali Pașa.
În octombrie 1798, trupele lui Ali au atacat orașul de coastă Preveza, care era apărat de o garnizoană mică de 280 de grenadieri francezi și greci locali. Când orașul a fost în cele din urmă cucerit, a avut loc un măcel major împotriva localnicilor ca răzbunare pentru rezistența lor. El a torturat, de asemenea, prizonierii de război francezi și greci înainte de execuție. Un ofițer francez a descris atrocitățile ordonate de Ali Pașa și caracterul său crud:
„La scurt timp după ce i-au adus pe nefericiţii Prevezani, ale căror mâini fuseseră legate la spate de albanezi, i-au îngrămădit în bărci mari şi i-au condus la Salagora (o mică insulă din golful Arta), unde aştepta o legiune de călăi. Ali a făcut o hecatombă din aceste patru sute de nenorociri. Capetele lor au fost purtate într-un triumf oferit în curând la Ioannina, spectacol demn de ferocitatea sa”.
În 1819, Halet Efendi a adus în atenția sultanului Mahmud al II-lea probleme legate în mod evident de Ali Pașa; Halet Efendi l-a acuzat pe Ali Pașa că a preluat puterea și influența în Rumelia otomană departe de Sublima Poartă. În 1820, Ali Pașa, după lungi tensiuni cu reformele turcești, ar fi ordonat asasinarea lui Gaskho Bey, un oponent politic la Constantinopol; Sultanul Mahmud al II-lea, care a căutat să restabilească autoritatea Porții Sublime, a luat aceasta ca pe o oportunitate majoră de a se mișca împotriva lui Ali Pașa, ordonând predarea sa imediată.
Ali Pașa a refuzat însă să demisioneze din postul oficial și a opus o rezistență acerbă mișcărilor de trupe ale sultanului, deoarece aproximativ 20.000 de soldați turci conduși de Hursid Pașa luptau cu armata mică, dar formidabilă a lui Ali Pașa. În cele din urmă, majoritatea adepților săi l-au abandonat fără să lupte și au fugit, inclusiv fiii săi Veli și Muhtar, alții au trecut la armata otomană.
Rebeliunea lui Ali împotriva Porții Sublime a sporit valoarea elementului militar grecesc, deoarece serviciile lor au fost căutate și de către Poartă.
Acțiunile sale separatiste constituie un mare exemplu al corupției instituționale și al tendințelor de divizare predominante în Imperiul Otoman la acea vreme. Efortul său de a deveni un conducător independent provoacă în cele din urmă reacția Porții Sublime, care trimite marea armata împotriva lui. După aproximativ doi ani de lupte, în ianuarie 1822, forțele otomane au cucerit majoritatea fortificațiilor din Ioannina, cu excepția palatului fortificat din interiorul kastroului. Ali Pașa a deschis negocierile. Înșelat cu oferte de iertare deplină, a fost convins să părăsească cetatea și să se stabilească în Mănăstirea Sf. Panteleimon de pe insula din Lacul Pamvotis, luată anterior de armata otomană în timpul asediului. Când i s-a cerut să se predea pentru decapitare, el a proclamat celebru:
„Capul meu… nu va fi predat ca și capul unui sclav”, și a continuat să lupte până la sfârșit, dar a fost împușcat prin podeaua camerei sale, ulterior i-a fost tăiat capul pentru a fi trimis la sultan. Ali Pașa din Tepelena a murit în 1822.
Hursid Pașa, căruia i-a fost prezentat pe o farfurie mare de argint, s-a ridicat să-l primească, s-a înclinat de trei ori în fața lui și a sărutat cu respect barba, exprimându-și cu voce tare dorința ca el însuși să merite un sfârșit similar. Într-o asemenea măsură, admirația cu care curajul lui Ali i-a inspirat pe acești oameni a șters memoria crimelor sale.
Ali Pașa a fost înmormântat cu onoruri depline într-un mausoleu de lângă Moscheea Fethiye, care încă rămâne în picioare. În ciuda guvernării sale brutale, sătenii i-au adus ultimul respect lui Ali: „Niciodată nu a fost văzut un doliu mai mare decât cel al epiroților războinici”.
Fosta mănăstire în care a fost ucis Ali Pașa este astăzi o atracție turistică populară. Găurile făcute de gloanțe se mai văd, iar mănăstirea are un muzeu dedicat lui, care cuprinde o serie de bunuri personale ale sale.
„Cum istoria a demonstrat în multe cazuri că tiranii şi criminalii politici nu sunt pedepsiţi nici măcar de instanţa divină prin neuitare, o lege inexplicabilă a naturii le dăruieşte o longevitate de invidiat şi o moarte rapidă, care parcă vor să le recompenseze viaţa plină de nelegiuiri. Ali Paşa a trăit 81 de ani. Moscopole este un subiect important care ne-a determinat să facem scurta paranteză pentru a echilibra reacţiile de negare ale acestor fapte istorice pe care nu le putem ascunde sub preş.(…) A fost Ali Paşa un bărbat fermecător? Posibil. Poate şi Caligula, Nero, Attila, Ivan cel Groaznic şi Tomas de Torquemada aveau farmecul lor personal, cu siguranţă. Însă sub el pândea un demon”. (n.n – Maria Oprea)
Alexandru CONSTANTIN, de profesie avocat, iubitor de soare toscan și scufundător în ape grecești…
Facebook
WhatsApp
TikTok
