ortooxacell kiss2022.gif Flax

LA MIJLOC DE SĂPTĂMÂNĂ – Constanța POPESCU – Dacă dragoste nu e…

E un truism și eu îl constat mereu. Restul, detalii…  Hormonii, banii, da, tocesc din ea, până nu mai rămâne decât coaja. Dar când o privești, toate se șterg și îți aduci aminte cum era… Desigur, nu poate ține „îndrăgosteala” veșnic (am muri, este o stare fiziologică de scurtă durată, tocmai prin intensitatea extinsă din toate organele, care ar duce la anularea trăirilor, deci ineficiența lor și declanșarea patologicului). Sigur că trebuie ca ambii parteneri să lupte ca măcar coaja să fie intactă, conținutul e interșanjabil în funcție de starea fiecăruia (nevoi personale, orgolii de moment, frustrări, vârstă și boli).  „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.,.” ar trebui completată cu: „Dacă  respect nu e, nimic nu e!” Dacă ai pierdut respectul sau nu ți-a fost consfințit, poți iubi până te topești, iubești singur, din cealaltă parte ești doar folosit, nu există iubire. De aici urmează cealaltă sintagmă pe modelul, „te iubesc pentru felul în care mă faci să fiu lângă tine” (sau cam așa ceva), dar asta o presupune pe prima, să fie iubire, cea calmă, cazonă, de după „îndrăgosteală”. De multe ori partenerii nu mai trec de prima fază din imaturitate, din teama asumării unei relații, pentru că au descoperit mici insatisfacții de tot felul (de comportament, de participare la activitățile gospodărești, familiale, de aport pecuniar etc.)  sau sar în altă „barcă”, dar atunci nu a fost deloc iubire, ci nevoi mărunte de satisfăcut pe repede înainte și asta li se întâmplă mai ales tinerilor. Acum vorbim despre adulții trecuți… Așadar, atunci se produce o îndepărtare, pasul înapoi ca să vezi dacă nu ești pe un drum greșit. Dacă este dragoste, revii cu mai multă forță, dacă nu, te retragi și consideri că toate sunt la fel și nu are rost să schimbi nimic și motivații găsești nenumărate: vârsta, distanța (dacă se pune problema), bolile apărute între timp și care ne-au pus o insignă, răbdarea tocită de prea multă așteptare, bagajul de experiențe anterioare, copiii existenți în afara acestei relații, serviciul, prietenii, banii, casa, curajul de a începe ceva nou.

Mă întrebi cumva ce să alegi, ce aș alege eu? Aici nu se dau sfaturi, oricum fiecare are intuiția lui și merită luată în calcul. Să fie o relație asumată, în sensul clasic, să fie doar iubire cât va ține și dacă nu va ține, liber, de la Banul Bibescu, fără responsabilități și implicări materiale, să fie ascunsă ca să nu producă invidii și deci degradări emoționale, să fie ocazională și restul fiecare cu viața lui? Nu știu. Ți-am mai spus-o și în acel articol despre bărbați (deși atunci nu știam că mă citești, că mă iei în seamă), că prefer „bărbatul meu, în patul meu”. Și numai așa.. Dar vremurile s-au schimbat, concepțiile se degradează pe zi ce trece și implicarea e tot mai precară, din diferite motive. Nu mai ai timp fizic să construiești o relație clasică și să poți trece peste canoanele sociale. E foarte dificil să-ți asumi, nu iubirea față de celălalt, ci viața lui de după tine… Nu murim în același timp. Așadar, așa e corectă problema.  Ce și cum poate rezista celălalt fără unul din noi? Asta e iubire, implicare și după. Numai că e altă temă, dar trebuie să o iei în seamă. La tinerețe, nu există grijile astea. Acolo altele sunt problemele, ceva despre gelozie, neîncredere, aroganțe de conducător… Acum trebuie să primeze respectul și grija pentru viața celuilalt. Avem nevoie de ajutor și de liniște, dar nu de tăcerile rele și reci, ci de ocrotite și bunătate. Dacă ai găsit toate acestea, ești chiar un norocos.  Și merită să-ți asumi o nouă relație. Nu merge doar pe inima ta, ascult-o îndelung și pe cea a partenerului. Chiar și pe cea a fostului, a copiilor, nu poți construi fericirea pe nefericirea altora, așadar vezi cum se îmbină piesele astea. Aici e greutatea. În general, din poziția asta se cam renunță, e greu de șters tot și urmele revin când nu-ți dai seama. E bucuria de a dărui tot: timpul cât a mai rămas, puterea de sacrificiu pe care nu ai exersat-o la tinerețe, crezând că meriți tot și poți tot… Să dăruiești din ce nu ai, nu din preaplin, oricum din ce ai vrea să ți se dea și ție. 

Astăzi am fost psihologul de serviciu, dar nu dau sfaturi, sunt doar niște intuiții feminine care ar trebui să funcționeze și să facă liniște în suflet. Dar ține cont, că veni vorba de vârstă, la un moment dat devenim androgini, hormonii dorm de mult, nevoile ne sunt din ce în ce mai puține, avem nevoie de un pic de conversație, de multă tandrețe, de răbdarea celuilalt, dar mai ales de încredere (mult mai importantă ca iubirea). Și atunci s-a creat atașamentul și dependența emoțională, un sentiment foarte onorant.  Eu zic să-i dai partenerului ce ți-ar plăcea ție să ai și vezi cum răspunde, s-ar putea să nu fie suficient sau să aibă alte pretenții, alte vise și aici nu te juca, asta însemnă viitor împreună, să ai aceleași visuri (nu vise!). Iubirea vindecă tot, nu poți muri îndrăgostit! Ea îți dă optimismul și puterea de vindecare și longevitate. Poate a venit în cel mai bun moment, doar să o accepți, să o crești și să o oferi întreagă și pură! Așa, voalat, zic: suntem nemuritori, când iubim! 

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Agenda Politică Locală

psd pnl usr aur
MedcareTomescu romserv.jpg novarealex1.jpg hymarco fierforjat.gif
Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

CITEȘTE ȘI

Gopo
Foah ConsultOptic
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media