LA BORTA RECE – VESTIBULUL

 

Orgasmul olfactiv de pe paliere (oh, tocăniţa dominantă!) se împreunează deşucheat cu mirosul apetisant dinspre bucătăria Maurei. Ce-o fi gătind?

În întunericul vestibulului mă împiedic de pantofii aliniaţi cazon. În rest, lucrurile obişnuite de vestibul: umbrele, sacoşe pentru cumpărături, pompoasele coarne de cerb cu îndrituiri de cuier, un taburet cu muşamaua hărtănită şi o oglindă ovală de perete, care nu foloseşte la nimic, dat fiind întunericul din vestibul.

Mă îmbib ca un burete şi mă umflu de o toropeală plăcută, pe care mi-o creează căldura din bucătărie, pudra de zahăr de la papanaşi sau poate Sfântul Nicolae, care parcă îmi zâmbeşte din barba albă, pitit între paharele din bufet. Nu mă dau dus. În fine, plec. În vestibulul lambrisat mă uit iarăşi, într-o ceaţă de somnolenţă, la papucii aliniaţi de o mână de femeie, la coarnele de cerb din perete, care dau un vag aer de înaltă burghezie, de zăbavă boierească.
Daaa! Aerul discret al familialului, farmecul dulce-acrişor al domesticului.

 

RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator  rafinat  și talentat  și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…