JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Zombii ideologici, ororile gândirii libere și atrocitățile opiniei

Scriu de ceva vreme la Gazeta Dâmboviței, cu pauze este adevărat, nu întotdeauna am fost constant, nu întotdeauna am simțit că am ce să scriu sau că am ce să spun, iar de multe ori am decis că este mai bine să nu spun nimic, poate că nu am dreptate, poate că nu știu nimic, poate că ofensez sau supăr pe unii dintre cititorii mei constanți sau ocazionali. De multe ori m-am întrebat dacă oare are sens să mai scriu? O fac ca un simplu exercițiu, ca o modalitate de refulare? Probabil… Dar dincolo de aceste motive, să spunem terapeutice, cathartice, cred că exprimarea, bineînțeles elocventă și coerentă a unor idei, critica realității sociale, culturale și politice, așa cum o văd eu, și a injustiției, cercetarea și expunerea unor informații pe care nu le primim niciodată prin outleturi de mass media limitate atât de mult în conținut, în opinia mea fiind utilă cititorilor mei în majoritatea cazurilor, îmi oferă un fel de bucurie, liniște, un fel de pace. Un armistițiu cu mine… 

   Ne întrebăm de ce atât de mulți oameni își exprima părerile și ideile, desigur nu într-un mod foarte literar, corect gramatical sau elocvent, în mediul online, în scris sau verbal și vizual? Poate că părerile, opiniile și convingerile lor nu au neapărat un fundament, o structură de suport solidă, poate că nu au un temei, poate că sunt rizibile sau ridicole, poate că acele persoane nu au o educație adecvată și nu știu să își exprime opiniile și convingerile, ideile, supozițiile, teoriile. Iar asta pentru mulți dintre cei educați, cei cultivați, care au un bagaj semnificativ de cunoaștere, experți și specialiști, doctori, masteranzi, licențiați și docenți, înseamnă că acele persoane nu au dreptul să își exprime părerile? Cumva poluează mediul online cu elucubrațiile lor? Le-am creat o identitate care să ne justifice critica și percepția. Iar nouă ne-am creat o identitate de „elitiști” care cunosc totul, cunosc raționamentele lor, cunosc dinamica socială a grupurilor din care fac parte, drept consecință îi putem trimite umiliți la col/ul lor? Opinia mea este că dreptul la opinie este un drept inalienabil în orice țară care se consideră democrație și este respectat de către orice om care se consideră liber și democratic. Cum facem să le negăm acest drept? Simplu, îi desconsiderăm și îi umilim, îi etichetăm, găsim trăsături și atitudini care, probabil, nu sunt reale și generalizăm, îi arătăm ca elemente sociale periculoase și nesănătoase.

   Dacă acestor indezirabili le creăm o astfel de identitate, atunci și realității imediate îi oferim o altă dimensiune, o interpretăm și ii dăm un duplicat căruia îi oferim alte variabile, alte constante și alte valențe și alți vectori. Tot despre relativitatea și exactitatea realității și subiectivitatea construcției realității sociale am mai scris într-o altă formă. Deci, aducem o versiune a realității care să fie adaptată convingerilor și necesităților noastre, o situație în care nu trebuie să ne confruntăm cu realitatea decât atunci când știm cu certitudine că vom ieși învingători, o luptă aranjată. Dacă acest comportament cognitiv, mai mult sau mai puțin ciudat sau natural, este de înțeles, crearea unei false identității a celuilalt, care la fel corespunde realității noastre, oferindu-ne supremația ideilor, nu este nici normal, nici bizar, pur și simplu este o decizie luată din frică, lașitate, comoditate, confort. Dacă această reprezentare și aceste procese cognitive ar fi inofensive și ar trece totuși printr-un filtru nu ar mai reprezenta un pericol, dar atunci când ne plasează undeva pe un piedestal superiori celorlalți, devine efectiv o gândire nesănătoasă și foarte dăunătoare. Mai pe scurt, aceste realități construite, artificiale, subiective devin sate  Potemkin care nu reflectă obiectiv realitatea, ci dimpotrivă o distorsionează și creează iluzii cognitive. Poate că ideile expuse mai sus țin doar de psihologie și psihosociologie sau poate sunt pur și simplu teorii și atunci cu ce ne afectează mai exact? Poate că într-adevăr ține de psihologie sau psihosociologie, dar pot spune cu certitudine că țin, în special, de ideologii. Aceste atitudini și comportamente sunt simptome ale unei maladii ideologice. Latente atunci când individul este sănătos, devin active când devine contaminat. Sau poate sunt active de la  bun început la unii indivizi. Sigur, pentru mine maladie ideologică este un pur pleonasm, dar putem să încercăm puțină empatie și toleranță față de ideologie.

   Problema apare când această structură cognitivă, axiologică și ideologică și, împreună cu ea, convingerile bazate pe ea sunt validate, preluate și diseminate. Iar dacă ne întoarcem puțin in trecut, în istorie, nu ducem lipsă de cazuri în care ideologia a devenit maladie, iar individul infectat i-a contaminat și pe ceilalți, dând naștere unei armate de zombii ideologici.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…