De fiecare dată când deschid Youtube, sunt asaltat de câte un video inspirațional. Un coach sau guru, undeva pe o plajă superbă, în fața unei vile stil palazzo, în backrground, un Ferrari sau Lamborghini, de multe ori alături de o altă celebritate din lumea self helpului, îmi spune că există și o altă alternativă, în afară cursei hamsterului care lucrează de la 9 la 5 doar că să supraviețuiască. Acești coach, „antrenori” self help, îmi arată cum pot și eu bea Moet într-un avion privat de lux.
Au un ritm rapid de vorbire, sunt super ultra inspiraționali și motivaționali și îmi vorbesc de parcă ar vrea să îmi vândă ceva. Pentru că exact acesta este și scopul. Doar nu investești bani în echipa de filmare, Ferrari, Rolls Royce, Lamborghini sau Maseratii închiriat, doar ca să faci pe snobul cu audiența. Acești maeștri ai self helpului întotdeauna îți vor vinde ceva. O carte, un webinar, workshop, training, o întâlnire față în față cu marele maestru self help…
Ajutorul lor generos acordat umanități, oamenilor de rând prinși în cursa supraviețuirii costă mult. Prețurile ajung la sute de euro pentru un vraf de cărți care îți vor schimbă viața. Pentru cursuri, retreaturi și întâlniri virtuale, trebuie să plătești câteva mii de euro. Oricum, ca să îți schimbi viața și să nu mai fii un amarat de rând, care își investește toată energia și tot timpul in jobul lui, trebuie să poți face puține sacrificii.
Ce conțin cărțile? Aceleași sfaturi, aceleași idei, pe care le-au scos și maeștrii dinaintea lor, altfel expuse, altfel distilate, dar aceleași, nimic nou… Dar poți ajunge, citind sau urmărind un curs, un amărât special, ai un alt status, „fraierul” self help. Nu poți să acuzi sau să condamni consumatorii de self help, care le pică în plasă. Oamenii visează, au visat din cele mai vechi timpuri și vor continuă să viseze și să spere la o viață mai bună, la un alter ego mai bun, mai deștept, mai descurcăreț, mai inteligent, mai puternic, mai influent. Și nu este nici asta o problemă, că visam sau sperăm la mai bine, important este ce facem cu visurile, speranțele și idealurile. Dacă participați la astfel de întâlniri, seminarii și webinarii, și workshop-uri, veți întâlni o mulțime de oameni care cunosc fiecare guru motivațional în parte, ce a scris, ce avere are și au citit zeci de tomuri self help. Vor să fie CEO, influencer, entreprenuri, traderi, afaceriști de succes, scriitori, artiști, în special vor să aibă banii, timp liber și influență.
Aspectul trist este acela că ei nu vor face nimic că să obțină ceea ce doresc. Este o probabilitate mai mare că pot deveni, la rândul lor, coach, guru, maeștri, etc. Sunt aceiași oameni care găsesc scuze atunci când îi întrebi de ce nu și-au urmărit visurile, pasiunile. Vor inventa o mie și una de scuze, copiii, soția, soacra, mama, tatăl, societatea, Iohannis, Băsescu, Ponta, întreagă clasă politică, vecinul manelist, cabala iudeo-masonică, toți și toate i-au împiedicat să își realizeze visurile. În cele din urmă au renunțat. Nu pentru că cineva le-ar fi pus bețe în roate, ci pentru că le-a lipsit pasiunea sau pur și simplu nu au avut ambiție și perseverență. Spun că vor să fie artiști, însă se visează directori, spun că vor să fie antreprenori sau oameni de afaceri, însă se visează cămătari și interlopi. Nu-i interesează efortul, „transpirația”, nici măcar inspirația. Vor temenele, vor conturi pline, efort zero, șampanie scumpă pe o plajă exotică, fotomodele la discreție, putere, influență. Vor să spună și ei măcar odată în viață lor, aruncând o flegmă condescendentă muritorilor de rând: „Băi amărâtule”…
Pentru că. dacă ne uităm la oamenii de succes pe care aceștia îi invidiază, e greu să detectezi măcar o urmă de snobism, de mârlan care s-a trezit deasupra tuturor și într-un trist orgasm narcisist disprețuiește muritorii. Poate de aceea nu veți vedea manifestări de snob la oameni precum Elon Musk, Steve Jobs sau Jack Ma. Poate de aceea marii intelectuali, aristocrați, chiar și industriași români ai secolului XX nu erau preocupați de haine de lux, stațiuni, mașini și resorturi exotice. Îi preocupa viziunea pe care o aveau. Și aceasta este, întotdeauna, trăsătura unui om de succes. Poate că asta ne lipsește, avem visuri, dar nu viziune.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…
Facebook
WhatsApp
TikTok
