JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Vestea cea Bună

În ultimii ani, am realizat că există o dependență, o adicție periculoasă și bolnăvicioasă față de știri, de informațiile cu conținut negativ și de multe ori inutil. Suntem revoltați și scandalizați de aceste știri, le discutăm, încercăm să îi convingem și pe ceilalți de pericolele care ne așteaptă, apoi ne întoarcem la sursa de informații care ne ține dependenți. Ar urma, apoi, informațiile inutile, cele care ne oferă puțin amuzament, ironie, sarcasm, știrile care definesc realitatea noastră absurdă.

 

Mai rămân știrile bune, veștile bune. De unde le luăm? De unde ne vin? Cine ar fi interesat să ne ofere știri bune? Știri cu adevărat bune, nu știri legate de paravane, spectacole politice și sociale și alte jocuri pentru distracția mulțimii… O asemenea veste ce ar putea să ne facă să ne trezim dimineață cu un zâmbet pe buze… Este într-adevăr timpul unor vești bune, a unor revelații, a unor taine. „Vestea cea bună„, astfel este numită Nașterea Domnului Iisus Hristos. Este o veste pe care au așteptat-o generații la rând, regi, profeți și prooroci, înțelepți. Dar ce înseamnă, în ziua de azi, „Vestea cea Bună„? Cu siguranță, dacă am vorbi cuiva astăzi despre Vestea cea Bună, probabil puțini ar  înțelege semantica acestei expresii. Până la urmă care este Vestea cea Bună? Concediul, sărbătoarea, revederea cu prietenii și familia? Ce schimbare palpabilă produce în viața mea, această sărbătoare? Și ar avea dreptate cel care gândește astfel să pună în acest mod problema, întrucât trăim în limitele unei existente materiale, unei experiențe senzoriale, experiențele cognitive, percepțiile subtile și spirituale sunt anevoios de atins și nu aduc un beneficiu material evident. Pentru că trăim judecând realitatea și acționând după binomul durere/plăcere, ceea ce nu ne creează un confort imediat nu este de folos. Rar ajungem la experiența spirituală în care ne dăm seama că avem de toate, mai puțin pace interioară, pace cu noi, pace cu ceilalți și ne dăm seama că niciun stimulent din lume nu ne poate oferi această pace profundă. În momentul în care ne dăm seama că nimic nu ne poate cumpăra pacea, realizăm că orice am fi acumulat este absolut lipsit de valoare.

 

Iată omule, sufletul tău rătăcește fără încetare, iată omule palatul tău, o ruină, bogățiile tale, colb în drum… Dar tocmai în acest moment de rătăcire, înțelegem Vestea cea Bună. Și cât ne este de folos să trăim pustiul acum și să înțelegem Vestea cea Bună acum și nu mai târziu. Vestea cea Bună, Crăciunul, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos înseamnă reînnoire: reînnoirea relației cu Dumnezeu, a legăturii de iubire cu el, a păcii. Iar pacea Lui Dumnezeu este atotcuprjnzătoare, nu este pacea omului, nu e Pax Romana, Mongolică sau Americană, nu facem pace cu Dumnezeu, ci primim Pacea Sa.

 

Crăciunul semnifică această iubire incredibilă, insistentă, persistentă și extrem de răbdătoare cu oamenii. Să ne facem o introspecție, să ne gândim de câte ori am făcut rău, cu vorba sau cu fapta, cu gândul, de câte ori am lăsat întunericul, răul să ne domine gândurile, de câte ori am promis că ne vom schimba, de câte ori am perseverat în răutate. Eu unul știu că nu aș fi avut răbdarea pe care o are Dumnezeu cu mine. Este de ajuns să ne uităm la conflictele dintre state, popoare, comunități, politicieni, este de ajuns să privim la perversitatea celor foarte  influenți și bogați și, în general, la mizeria morală a speciei umane, ca să înțelegem ce înseamnă răbdarea Lui Dumnezeu cu oamenii. Ce ar fi un test de răbdare imposibil de trecut pentru om este măsura iubirii Lui Dumnezeu. Crăciunul se poate traduce în multe feluri, declarația de iubire a Tatălui, a Lui Dumnezeu, spunându-ți de o sută de ori „te iubesc, te iubesc, te iubesc, copile, sunt cu tine până la sfârșitul veacurilor, sunt cu tine în toate încercările tale, când ești deznădăjduit, sunt cu tine și atunci când mă respingi crezând că ești stăpân pe tot și toate și orice sacrificii ai fi nevoit să faci, eu am făcut primul sacrificiul suprem„.

 

Acestea este, în fapt, Vestea cea Bună a Nașterii Domnului: „Astăzi ni s-a născut Mântuitorul” și este la fel de actuală acum, ca și atunci… 2000 de ani…

 

Teodor  Constantin  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…