Este precum radiografia unei crime. Atunci când am ajuns în Cork, acum un an și jumătate, orașul era dominat de un tumult, de frică, datorită unor crime recente, unui val de infracțiuni violente, fenomene care dispăruseră din Cork cu vreo două decenii în urmă.
Una dintre crimele care îngrozise orașul avea ca victimă pe un tânăr student al Universității din Cork, un tânăr activ, inteligent, rugbyst, familie bună, condiție bună, iar ca agresor, un tânăr dintr-o familie de dependenți de droguri. Mai exact, tânărul student fusese înjunghiat în gât de delincvent atunci când îi refuzase intrarea la o petrecere. În cele din urmă criminalul a fost găsit. De altfel nu a fost greu, multe persoane din zona în care s-a petrecut crima aveau idee cam cine ar fi putut fi. A fost și de ajutor rugămintea Poliției, adresată locuitorilor orașului, de a contribui cu informații care ar putea duce la capturarea criminalului.
Au urmat alte câteva crime, împușcături, bătăi, incendieri, de obicei legate de traficul și consumul de droguri, în cazul orașului Cork și al Irlandei cel mai probabil, heroină. În vara lui 2020, a mai avut loc o crimă, un alt student a fost înjunghiat de un tânăr de culoare, din cauza refuzului studentului de a îi da 2 euro pentru autobuz. Dincolo de reglările de conturi și conflictele între cartelurile de droguri, care sunt de obicei preponderente în Dublin, m-am întrebat dacă aceste crime nu au cumva o componentă simbolică. Desigur, toate crimele au o componentă simbolică, de la lupara sicilienilor la asasinatele yakuza și atacurile cu bombă, dar sunt anumite crime care nu urmăresc un scop anume. Criminalul alege să săvârșească crima pentru a își satisface dorința de răzbunare sau poate că își vede crima ca pe o modalitate de a face dreptate într-o lume nedreaptă.
Teoria cercetătorilor Fiske și Tage, de la Universitatea din California, ne îndeamnă să privim actul criminal ca fiind un act de dreptate pentru agresor. Pentru criminal, crima este o fapta bună, se justifică și se legitimizează. Pentru un terorist, un atac cu bombă împotriva inamicului este o fapta demnă de un shahid, pentru un criminal, fie că vorbim de un criminal de serie sau un traficant de droguri, crima este justificată pentru că el sau ea se situează deasupra legii, deasupra autorității și deasupra celorlalți indivizi. Un criminal rareori are remușcări, ori remușcările nu i-ar mai sancționa următoarele acte criminale. Fiecare acțiune vine cu o legitimizare sau, dimpotrivă, creează o disonanță, un conflict interior. Mi s-a părut bizară o astfel de crimă, fără niciun motiv aparent. Nu a fost vorba de bani, ci doar de umilire în ochii criminalului. Și mai mult decât umilire, invidie și gelozie față de statusul social pe care îl avea tânărul student. Într-o fracțiune de secundă, criminalul a redat echilibrul societății, într-o fracțiune de secundă s-a făcut dreptate, au devenit egali, desigur în mintea și în percepția lui însușindu-și trăsăturile acestui student cunoscut și admirat în întreg orașul.
Sigur, presupozițiile și ipotezele de mai sus, rămân simple ipoteze bazate pe cunoștințe sociologice și diferite corelări. Însă observ și cred că sunt oameni care sunt gata să între într-un conflict, dacă nu chiar să ucidă din invidie și gelozie, ca un Raskolnikov, călău și judecător al unei Aliona Ivanovna, fabricată pentru a-și impune reprezentarea sa și ordinea socială percepută asupra celorlalți.
Chiar dacă, în general, crimele au diferite motive (răzbunare, eliminare, motive financiare), latent sau activ toate actele de violență gratuite au aceste simptome, aceste pulsiuni: invidie, gelozie și sentimentul injustiției, chiar mai mult, ele pot fi prezente în familii, comunităț, până și în organizații. Cu atâtea curente revizioniste și revanșiste, invidia tinde să ia proporțiile unei religii sau ale unui cult, încurajată de ideea inegalității, idee care ne este inoculată agresiv nu pentru a lua măsuri împotriva sistemelor opresive, ci pentru a ne dezbina și conduce.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…