JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Tu de partea cui ești?

   „Si vis pacem, para bellum”, spune un vechi dicton latin. „Dacă dorești pace, pregătește-te de război” Pacea se apără cu armă în mâna aparent… Iar la un moment dat apare și pacea, oricât de crud și de brutal ar fi fost războiul. Înfrângerea poate fi devastatoare, iar victoria va fi pirrhica, cum se anunță în cazul acestui război. Va fi pace cu siguranță, în Ucraina, în Somalia, în Yemen, în Myanmar. Va fi o pace a morților, pacea pământului îmbibat de sângele inocenților și a tinerilor trimiși și lăsați să moară pentru ambițiile perverse ale unor diabolici acoliți. Va fi o pace aparentă, așa cum pacea lumii este mereu. Aparentă… Va fi o pace a opiniilor și vociferărilor. O pace în care nu vom mai lua partea nimănui. O pace a mormintelor și lumânărilor. 

   „Ce-ai făcut? Sângele fratelui tău strigă din pământ către mine”, îi spune Dumnezeu lui Cain. Abel a fost ucis din aceleași motive, în mare parte, pentru care se petrec crime și războaie, ura și invidia. Pentru că un păcat rareori vine singur, de obicei vine însoțit de justificări. Este șocant răspunsul lui Cain, când este întrebat unde este fratele sau Abel: „Oare sunt eu păzitorul lui?”. Oare mă privește pe mine moartea fratelui, sau a vecinului, a semenului meu? 

   Încercăm să ne distanțăm de orori și tragedii, de războaie. Experiența alterității ne este, de multe ori, imposibilă sau dificilă. Cain este condamnat să nu își găsească pacea.  Pacea i-a fost luată, așa cum i-a fost și dăruită. Ca să îți găsești pacea, trebuie să o cauți. Nu cu arma în mâna, evident. Trebuie să o meriți și să o primești. În Predica Fericirilor, ne spune Iisus Hristos: „Fericiți făcătorii de pace, căci aceia fiii Lui Dumnezeu se vor chema.” Cel care face pacea, împăciuitorul, în viziunea creștină, nu este doar un simplu mediator sau negociator, ci este un exemplu de smerenie, de iubire, de dăruire. Un om care s-a biruit pe sine în războiul cu alții și în războiul cu sine însuși, renunțând la ego, la lume și la cele ale lumii… Cum putem opri războaie între țări și state, atunci când avem războaie cu semenii noștri? 

   Ne întrebăm și întrebăm constant, direct sau indirect: „De partea cui ești?” Căutăm tot felul de justificări pentru afinitățile noastre etnice și politice, legitimări și argumente. Căutăm în istorie o lista a nedreptăților comise de o țară sau altă și fabricăm argumente pentru a ne susține atletul preferat. Ce cuvânt… „Atlet”… „Verus Athleta Christii”, așa l-a denumit Papa Sixt al VI-lea pe domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare. Adevărat campion al lui Hristos… Dar Ștefan cel Mare știa pentru ce luptă. Pentru Moldova, pentru credință, nu pentru obscure alianțe, capete încoronate și incornorate. Acum nu mai știm contra cui ne luptăm, cui ne opunem și de ce, care sunt prietenii noștri și care sunt dușmanii, totul este confuz și difuz. Occidentul liberal, progresist, social-democrat și tiranic, clasa sa politică și mass-media care, până mai ieri, considera acceptabil un apartheid medical, tratând o parte a populație ca pe cetățeni de rang inferior, acum dau dovadă de empatie și arată cu degetul către Dictator.  Pe de altă parte, ne dăm din nou un reset memoriei și îl instalăm pe Dictator drept salvator al Europei. Cine are nevoie de memorie? Ideologia i-a luat locul. Ne vom găsi de partea celui puternic, celui „moral”, de partea celui care ne va face să ne simțim virtuoși, pentru că așa este la modă. 

   Dacă suntem sinceri cu noi până la capăt, știm ce ne rezervă viitorul. Noi pierdem totul… Noi românii, europenii, oamenii de rând în general, de pe toată planeta. „Ei” și-au pierdut deja sufletul, dar câștigă lumea. Pentru scurt timp… O elită, o clasă conducătoare a unei Europe, a unui stat global, a unei lumii globale și globalizate, care va dispune de toate resursele și o mare de nevinovați, care vor săruta papucii sultanului globalist și își vor pune la picioarele sale tot, avuții, economii, vise, idealuri, demnitate și integritate. 

   „Alegeți astăzi cui vreți să slujiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.”, le spune Iosua, israeliților.  Dreptatea, adevărul, iubirea nu au drapel sau culoare politică, nici sedii, Dumă, partide, servicii sau consilii de securitate. Asistăm la ultimele clipe ale istoriei. De acum încolo, să ne pregătim eșafodul, mormântul sau, dacă mai credem în ceva în afară de noi, de vidul din noi și de ideologiile cu care am fost contaminați, dacă mai avem Dumnezeu, să ne pregătim untdelemnul și candela.

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…