JURNAL DE CORPORATIST – Teodor Constantin BÂRSAN – Torționarul din oglindă

Distribuie:

…sau după-amiaza unui torționar corporatist! În fiecare zi mă gândesc serios să mă urc în Elysian, acea clădire înaltă și modernă care tronează asupra orașului, cu o sticlă de Jameson, un pachet de John Player Special și două escorte top fucking quality, să mi iau zborul de acolo și, ca un pui de pasăre inadaptat și cu aripi fragile, să mă zdrobesc de asfalt. Nu o fac însă căci nu cunosc destinația. Și, oricum, probabil s ar găsi un paramedic zelos care să mă resusciteze. Îmi iau, în schimb, porția zilnică de fish and chips și bere neagră, stau în cameră și contemplu bucățica de marmură verde de Conemarra, în formă de piatră de mormânt, un memento mori de pe birou care îmi amintește că mor zilnic de o boală incurabilă, o tragicomedie stupidă și deloc necesară. Îmi spun Choose life și arborez un zâmbet tâmpit. Mâine va fi mai bine, iar Elysian va părea prea mic pentru aspirațiile mele. Pentru câteva secunde mă văd plutind deasupra orașului. Pentru un moment, lumea și-a luat mâna din gâtul meu și pot respira ușor. Mă prăbușesc, însă, fulgerător, ca o dronă dezorientată. Nu, nu mor de vreo tumoră, cancer, coronavirus, rotavirus sau alte boli incurabile. Boala mea e o viață sordidă, seacă, fără sens și lipsită de menire.  Dar nu sunt singurul suferind. Împart această boală cu alte miliarde. Rămân de multe ori fără respirație, simt că mă sufoc, mă sufocă pereții, tavanul, străduțele gri, portul, trecătorii, care nu știu cât de reali sunt. Simt că cineva îmi ia din aer. Cineva îmi fură din viață.

În această lume ieftină, de second hand mă simt un prinț deposedat de drepturi și privilegii, aruncat în colțul camerei, cu câteva jucării, un cuțit și o funie. Îmi încep dimineața cu același zâmbet cretin. Încerc să-mi spun că nu am de ce să vociferez, să fiu nemulțumit. Am un acoperiș deasupra capului, am ce mânca, am resursele care îmi pot permite să trăiesc decent. Cu toate acestea, în lumea ieftină, de mâna a doua, îmi închipui că sunt the grim reaper și, cu un singur gest, am mai mult oxigen, pentru mine. Pentru un moment nu mă mai sufoc. Am mai mult gânduri ucigașe decât sinucigașe, ura strânsă adânc în suflet și inconștient ar putea fi eliberată ușor printr-un gest raskolnikovian. Eu de ce să nu am dreptul să iau ceea ce este al meu, fie că este vorba de un obiect sau de o persoană? Sunt momente în care ajung un adept fanatic al lui Raskolnikov, un Raskolnikov înainte de transformare, de metanoia. Și mă gândesc, sunt doar, un caz aparte, doar eu doresc să mă răzbun, doar eu doresc să-mi rup lanțurile nevăzute, doar eu doresc să rup acest tratat de pace nescris, însă acceptat de toți?

Trecând prin cartiere și suburbii frumoase și liniștite, case de oameni bogați, înstăriți, cu joburi ideale, familii ideale, soții ideale, vecini ideali, mintea îmi abundă de gânduri negative, negre, urâte. Și simt că, dacă aș urmări demonicele impulsuri, cumva m-aș elibera. Eliberat că am îndrăznit, printr-un act de rebeliune, să arăt că nu sunt o rotiță într-un nenorocit de sistem, o cantitate neglijabilă, un preș bun doar de călcat în picioare. Îmi plac fanteziile de răzbunare, toate scenariile pe care mi le scriu în minte, le trăiesc în imaginația mea cu foarte mare plăcere. Jordan Peterson spunea că dacă rămâi agreabil, amabil, „nice”, de treaba, acel idiot afabil și utilizabil care nu supără pe nimeni, crești un mic monstru în interiorul tău, un mic monstru ce se delectează cu scenarii și fantezii de răzbunare și violență extremă. Sunt momente în care le zâmbesc amabil, însă tot atunci îmi imaginez atrocități pe care nu aș dori să le descriu. Ura împotriva mea și a celorlalți… Iar eu și ceilalți suntem unul. Un om devorat de ură nu mai este un simplu individ. El este legiune.

Mă uit spre cer, implorând clemență, mâncat de ură, nu văd decât norii grei și plumburii, sau soarele agresiv și dogoritor, cerul înstelat al nopții este un kitch, o copie stupidă, o pictură naivă, iar vocea angelică și care m-ar putea ridică din mizerie este estompată  de urletele demonilor cu fețe familiare, atât de familiare încât ai ajuns să le urăștiVăd, în fiecare om, defectele și slăbiciunile mele și oricât de bine m-aș simți, ura obține cele mai bune locuri, cel mai bun rating, primetime, cea mai puternică portavoce, cel mai puternic microfon. Ura este vocală și vehementă. Ura revendică și îmi spune: dincolo de mijloacele discutabile, dincolo de suferința provocată este dreptul tău! Accesele dese de furie inhibă orice senzație de euforie de optimism. Azi o pot termină într-un singur fel, „Le” las mâna liberă, renunț la orice fel de pretenție etică, concept stupid inventat de chibiți pseudo-intelectuali, sau liniște, o liniște totală de catifea neagră, care să mă poarte undeva departe de infernul din mine. Astăzi, mâine, la fel, zilele se perpetuează, și încep să semene una cu alta, din ce în ce mai mult, iar ura și nemulțumirea și ranchiuna ajung să facă parte din textura realității sau irealității mele.

Dar poate mai există o șansă, o zi ca toate celelalte, fără marele M, fără menire sens sau scop. Se vorbește în reviste și cărți de pop psychology despre marele O, orgasm. De ce nu vorbește nimeni de marele M, de marele D? Depresie… O zi în care așteptam să adorm în momentul în care mi-aș fi închis computerul și aș fi terminat munca și pentru azi, o zi în care nu am făcut nimic important, nimic util, nimic care măcar să-mi fi adus bucurie. O durere fizică, totuși destul de mare, un tratament medical banal m-a scos din minți și din stările de ennui exacerbat corporatist. Ieșind din cabinet, absorb orășelul pe care până atunci nu îl mai văzusem niciodată. Mă plimb prin parc și le zâmbesc oamenilor, fără motiv, ca un nebun, inspir adânc aerul curat, mă așez pe iarbă și rad. Mă duc în prima cafenea în acest orășel banal și deloc remarcabil, pe care nu m-am gândit niciodată să-l vizitez. E un alt zâmbet de data asta. Ceva m-a scos din acel hău, simt că sunt viu din nou. Merg pe străduțele mici și privesc fiecare casă în detaliu. Mă uit la cer și la apusul superb. Nuanțe de roz, auriu și albastru mă fac să uit de furia existențială, inexplicabilă care mă stăpânea până atunci. Mă uit la cer, mă uit la copaci, la iarbă verde smarald, la copii din parc și-mi spun că nu am nevoie de nimic altceva. Oricât aș încerca, am încerca nu am putea crea ceva așa de frumos. Dumnezeu e un artist. Artistul absolut… Oceanul în care m-am pierdut și ancora care m-a ridicat… Mă bucur de cer, de aer, de vremea frumoasă, de cafea, de bere, că de ceva nemaivăzut și nemaiauzit. Dacă m-ai vedea, ai zice că acum am ieșit afară după zece ani de temniță grea. Ceva m-a scos din mine însumi și m-a aruncat în afară. Acest Raskolnikov este mântuit. Și-a trăit metanoia. Sunt zen, sunt un buddha iluminat, un buddha care își bea espresso cu plăcere și vede în orice lucru care îl înconjoară un motiv de bucurie, de gratitudine.

Mai devreme trăisem după amiază unui torturat. Îmi așteptam torționarul cu rigurozitate, zilnic. Nici măcar nu-l cunoșteam. Acum îl văd clar în oglindă. Dincolo de toți trepădușii și subalternii pe care îi văd în  „ceilalți”, îl recunosc. El este. Încă își mai arătă colții și zâmbetul sadic și demonic. Nu mă mai sperie. E un biet bătrânel, ieșit la pensie, frustrat și senil care își deapănă amintirile înfiorătoare. Un horror care nu mă mai afectează. Va încerca, desigur, să ia chipul unui Mersault sau Randle McMurphy. Îl voi recunoaște, indiferent de mască și machiaj. Îi răspund cu un zâmbet șarmant. „Mâine? La aceeași ora? O să-ți arăt orașul și lumea, așa cum le știu eu!”

E personajul din cartea mea viitoare? Seamănă cu noi, cu mine, cu voi…

 TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, poet și prozator, corporatist de… Irlanda, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…

 

Distribuie:

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Flax Gopo Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro